Daca pentru credinciosii ortodocși Muntele Athos este muntele cel sfant, daca pentru credinciosii musulmani Mecca reprezinta aspiratia suprema spre mantuire, daca pentru crestinii catolici Vaticanul si papa sunt cele mai semnificative cuvinte, locuri si personaje, pentru noi care credeti ca este locul, muntele binecuvantarii si al fericirii? Care este singurul pelerinaj obligatoriu pentru a putea dobandi mantuirea? Care este muntele Domnului cel sfant pe care trebuie sa ne suim? Poate ca in momentele acestea, insetati fiind de mantuire, ma intrebati: spune-mi, care este locul? Imi iau bilet de la agentie si plec! Muntele Sinai? Este singurul loc unde Dumnezeu scrie cu propriul deget Decalogul pe cele doua table de piatra, locul unde ne este revelata slava (,,sekinah”) lui Dumnezeu intr-o masura abundenta. Muntele Fericirilor? Este muntele (astazi la tarmul Marii Moarte, Muntele Fericirilor este in realitate o mica campie. Muntii in Israel au dimiensiunile, altitudinile unor dealuri) de pe care Domnul Hristos a rostit legea Noului Testament, cele mai frumoase noua propozitii din Scriptura.
Pasalmistul se intreba in Psalmul 15:1: ,,Doamne, cine va locui pe Muntele Tau cel sfant?”. Conform Ps. 2,6 si 3,4, ,,Muntele cel sfant” este Muntele Sionului (ebr. ,,sanctuar”) sau Muntele Hermonului. Cuvantul ,,Sion” apare de 197 de ori in Biblie, fiind mai frecvent decat multe alte cuvinte importante regasite pe paginile sfinte. ,,Sionul are temeliile asezate pe muntii cei sfinti!”– Ps. 87:1.
Ce stim despre acest munte care in Scriptura pare sa devina un lait-motiv, un fir rosu care strabate intregul mesaj biblic cu speranta, izbavire si mantuire? Hermon sau M. Sionului este un munte din lantul muntos Anti-Liban, cel mai inalt din apropierea Palestinei (2.814 m). In realitate, Sionul este singurul munte in adevaratul sens al cuvantului. Era considerat un loc sacru de catre locuitorii originali ai Canaanului. In Psalmi gasim scris: ,,Frumoasa inaltime, bucuria intregului pamant este Muntele Sionului”. Sionul este intruparea frumusetii desavarsite, de pe muntele acesta straluceste Dumnezeu (Ps.50:2).
Varful muntelui este de obicei inzapezit tot timpul anului si zapada cauzeaza roua abudenta, in contrast puternic cu pamantul parjolit al acelei regiuni. De aici vine aluzia Psalmistului din Ps. 133:3: ,,..este ca roua care se pogoara pe Muntii Hermonului”. Se presupune ca datorita altitudinii lui si pentru faptul ca e aproape de Cezarea lui Filip, acesta ar fi Muntele Schimbarii la fata (Marcu 9:2). Muntele acesta este locul unde Cerul s-a revarsat pe pamant, locul unde firea pamanteasca este transformata din slava in slava pentru a putea fi primiti pe porti in Paradis. Atat de impresionati au fost ucenicii, incat L-au implorat pe Isus sa faca trei colibe. Nu gasim scris pe paginile Noului Testament, insa imi permnit sa-mi imaginez ca Domnul le-a spus celor trei ucenici: ,,Dar voi? Mai sus!” Pentru noi astazi asemenea celor 144.000 de biruitori ai fiarei (Ap.14:1), Muntele Sionului reprezinta acea calatorie spirituala de o inaltime care ajunge la portile Paradisului si pe care suntem mereu indemnati sa o atingem.
Ca sa atingem in viata noastra neprihanirea care este la varful muntelui (zapada mantuirii) trebuie mai intai sa ne hranim din roua abundenta a Cuvantului datator de viata si a dragostei lui Dumnezu, roua care asa cum aminteam se gaseste pe versanti, creând un peisaj si o panorama fantastica. Trebuie sa urcam pe acest munte al studiului, rugaciunii si al umblarii cu Dumnezeu, aici unde intr-o comuniune permanenta cu Dumnezeu fata iti va straluci ca soarele iar hainele tale vor fi ca lumina. El ne atinge si astazi coardele sensibile ale inimii si ne indeamna prin Duhul Sfant: ,,Mai sus! Mereu mai sus!”. Ceilalti noua ucenici se aflau la piciorul muntelui, fiind extrem de neputinciosi in lupta cu un demonizat epileptic (lunatic). Care era motivul pentru care se aflau intr-o asemenea stare de slabiciune? Nu era Isus Acelasi Isus care le poruncise: ,,Vindecati pe bolnavi, inviati pe morti, curatiti pe leprosi, scoateti afara dracii. Fara plata ati primit, fara plata sa dati!” (Mt.10:8)? In vale, ucenicii se vedeau preau mult pe ei insisi si neavand de facut nimic special (ei asteptau) au inceput sa se certe, sa se critice, sa-si vada defectele unii altora mult mai evidente. In caldura de la baza muntelui ei halucinau spiritual, disputand viitoarea putere a imparatiei lui Mesia. Erau cu adevarat in Valea Plangerii lor, pierzandu-L din vedere pe Acela care era singura lor putere. De cate ori nu ne regesim si noi in aceeasi situatie, adormind prin campiile din Valea Plangerii, uitand de Acela care ,,nici nu doarme nici nu dormiteaza” (Ps. 121:3).
Un crestin indian istoriseste urmatoarea intamplare: ,,Acum cativa ani ma gaseam pe un munte din lantul Himalaia, la o inaltime de 6000 de m. Deodata se starni o furtuna foarte puternica. La inceput m-am inspaimantat, gandindu-ma ca viata imi este in primejdie. In curand insa m-am linistit, vazand ca furtuna se dezlantuie la poalele muntelui. Astfel, pe cand eu ma aflam pe inaltime, intr-o atmosfera linistita, sub picioarele mele, tunetele bubuiau iar fulgerele brazdau norii cu sagetile lor luminoase”. Furtuna se dezlantuie in vale! Desigur, e mult mai comod sa ramai in vale. Casa zidita cu multa intelepciune este pe stanca, cat mai sus pe munte (Mat.7).
,,El ne-a inviat impreuna, si ne-a pus sa sedem impreuna in locurile ceresti, in Hristos Isus…” (Ef.2:6).
,,Doamne, cine va locui in cortul Tau?” (Ps.15:1). A campa cortul undeva la munte, a escalada un varf de munte, a cuceri o creasta ca un alpinist profesionist necesita un efort special, o incordare si o atentie sporita. Rezultatul oricum va fi foarte satisfacator: priveliste extraordinara, panorama Cerului, perspective inalte (de vesnicie), atmosfera cereasca (aer spiritual, curat), atitudinea de invingator. Orice alpinist profesionist care a esuat intr-o incercare de a escalada un varf, incearca iar si iar pana isi atinge tinta. Se intampla si cu noi in calatoria spre culmile Sionului mantuirii noastre sa cadem, sa dorim abandonul, sa vrem sa plecam acasa. Ucenicii pe vremuri au fost rugati sa plece acasa imediat dupa ce ,,Fiul Omului” le-a prezentat starea materiala a impartatiei Lui, iar ei au raspuns prin credinta:,,La cine sa ne ducem, Doamne? Tu ai cuvintele vietii vesnice” (Ioan 6:68).
Cu cat te vei sui mai sus pe Muntele Sionului, cu atat mai clare vei vedea lucrurile, caminurile ceresti, viata vesnica, cerul limpede, toate ca intr-o oglinda. In acelasi timp, de sus de pe varfurile Sion incercarile, durerile, lacrimile vietii acesteia, ,,de ce-urile?” le vei vedea din ce in ce mai mici/insignifiante prin ochii credintei pentru ca acolo ,,suferintele de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi de slava viitoare” (Rom. 8:18).Crizele si obstacolele de neintrecurt din vale devin incercari deivne pe munte. Il vei contempla pe Isus schimbat in slava Tatalui si Il vei ruga sa faca cateva colibe. Stim ca El a plecat la Tatal ca sa ne pregateasca nu colibe trecatoare ci locasuri cu strazi de aur in Paradisul lui Dumnezeu: ,,Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine. In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa v-as fi spus. Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce si va voi lua cu mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi” (Ioan 14:1-3). Sfatul apostolului Pavel din Coloseni 3 este acela de a ne gandi la lucrurile de sus nu la cele de pe pamant.Cu cat vom starui mai mult asupra lucrurilor pamantesti, cu atat mai mult ne vom garbovi spiritual si ne vom lega de tot ce se numeste deznadejde, frica si moarte. Aceasta poate deveni din deziderat un fapt realizabil daca ne suim cu Dumnezeu pe Muntele Schimbarii la Fata, pentru ca Dumnezeu se intoarce in Sion, Muntele Sau cel Sfant.
In muntii Alpi din Elvetia, pe langa fiecare cabana sau casa de adapost se afla instalate niste clopote, care incep sa sune ori de cate ori se starneste furtuna. Aceste clopote, facute special pentru turistii rataciti, dau de stire acestora ca in apropierea lor se gaseste un loc sigur de adapost. In danganitul lor parca cheama: ,,Veniti aici, unde gasiti adapost, salvare!”. In Psalmul 133 sederea fratilor, urcarea impreuna pe muntele Domnului este un lucru ceresc: ,,ca unt-de-lemnul turnat pe barba lui Araon si ca roua ce se pogoara pe muntii Hermonului”. Noi trebuie sa ne sustinem, sprijinim unii pe altii in aceasta calatorie la Muntele lui Dumnezeu, sa ne iubim asa cum ne-a iubit El.
Dumnezeu ne cheama astazi ca pe vremuri: ,,Scapa-ti viata, sa nu te uiti inapoi, sa nu te opresti in vreun loc din Campie: scapa la munte, ca sa nu pieri” (Gen.19:16).
Nitulescu Daniel
** Ps. 15 si Ps 133; Isaia 35 – biruitorii spre Sion (Sirionului); Ap. 14 – 144.000 pe M.Sionului.
Col.3:2: ,,Ganditi-va la lucrurile de sus, nu la cele de pe pamant”
Isaia 26:19 – ,,Roua lui Dumnezeu este o roua datatoare de viata”
Cuvantul ,,Sion” apare de 197 de ori in Biblie, fiind mai frecvent decat multe alte cuvinte importante regasite pe paginile sfinte.
