Ieftin la faina si scump la tarate
De Michael J. Orlich, MD
Dincolo de bani spre adevarata ispravnicie
Care a fost reactia ta, cand ai vazut ca acest subiect din Adventists Affirm trateaza ispravnicia? Care au fost gandurile care ti-au venit imediat in minte? Poate ca te-ai gandit: „Ei bine, mi se va mai aduce aminte inca o data sa platesc zecimea. Ce subiect plictisitor!
Un subiect plictisitor?
Aceasta a fost experienta mea de copil care a crescut in biserica. De fiecare data cand venea un Sabat dedicat ispravniciei, ma asteptam sa fiu mai plictisit ca in timpul predicilor obisnuite. Cred ca pentru multi, indeosebi pentru tineri, ispravnicia poate sa para a fi un subiect sec si plictisitor. Totusi, daca este inteleasa bine, ispravnicia poate sa fie un subiect religios foarte interesant si adanc. Expresia cheie din aceasta fraza este „inteleasa bine”. De multe ori, cand ii invatam pe altii, sau predicam despre ispravnicie, savarsim o nedreptate acestui subiect.
Cred ca facem ispravnicia sa para un subiect ingust, marunt si neinspirator, deoarece adesea vorbim numai despre bani. Desigur, banii sunt importanti. A invata sa inapoiezi zecimea, sa oferi daruri si sa administrezi finantele cu responsabilitate este un lucru foarte important, totusi banii sunt doar o parte minora, in comparatie cu toate aspectele pe care le cuprinde ispravnicia. Prin urmare, daca nu banii sunt singurul lucru de care se ocupa ispravnicia, atunci ce este ea cu adevarat? Ispravnicia se ocupa de cele mai insemnate lucruri din Lege.
Lucrurile importante ale Legii
Va aduceti aminte de mustrarea pe care Domnul Isus le-a adresat-o fariseilor? „Vai de voi, carturari si Farisei fatarnici! Pentru ca voi dati zeciuiala din izma, din marar si din chimen, si lasati nefacute cele mai insemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila si credinciosia; pe acestea trebuia sa le faceti, si pe acelea sa nu le lasati nefacute” (Matei 23,23).
Aceasta declaratie face ideea noastra obisnuita despre ispravnicie sa nu para prea inaltatoare si importanta, nu-i asa? Desigur, Domnul Isus afirma ca platirea atenta a zecimii este un lucru bun. Totusi, descrierea celorlalte lucruri ca fiind „cele mai insemnate din Lege” implica faptul ca simpla daruirea atenta a zecimii este, prin contrast, un lucru mai putin insemnat – nu la fel de important ca si celelalte. Care erau lucrurile cele mai insemnate din Lege? Dreptatea, mila si credinciosia. Prin urmare, oare este ispravnicia un domeniu superficial, ingust, marunt? Dimpotriva, ispravnicia adevarata se ocupa de dreptate, mila si credinciosie – cele mai insemnate lucruri.
Cu ce se ocupa ispravnicia?
– Ispravnicia este intelegerea locului nostru in univers, o marturisire atat cu privire la valoarea noastra, cat si cu privire la datoria noastra.
– Ispravnicia este recunoasterea faptului ca Iehova este Creatorul, Domnul si Detinatorul tuturor lucrurilor.
– Ispravnicia este exprimarea recunostintei pentru faptul ca un Dumnezeu asa de mare a luat o parte din puterea Sa, din energia, viata si resursele Sale si ni le-a incredintat noua spre a ne ingriji de ele.
– Ispravnicia este rugaciunea umila, in care Ii cerem lui Dumnezeu sa ne faca in stare sa folosim bine si intelept lucrurile pe care nu le-am creat noi si pe care nu le-am fi meritat niciodata.
– Ispravnicia este intelegerea judecatii drepte a lui Dumnezeu, a dreptatii Sale, atunci cand considera ca totul este al Sau. Este o marturie cu privire la mila pe care Dumnezeu o manifesta prin faptul ca ne da fara plata lucrurile care Ii apartin de drept si este o exprimare a credintei noastre, atunci cand ne incredem in grija Sa si cautam indrumarea Sa.
Daca gandim in termenii acestia, ne dam seama cat de vast si de maret este subiectul ispravniciei. Nu suntem doar niste ispravnici ai banilor. Noi suntem niste ispravnici ai puterii creatoare a lui Dumnezeu, ispravnici ai vietii, ai timpului, ai ocaziilor favorabile si ai relatiilor noastre cu semenii. Deodata, conceptul ispravniciei cuprinde toate aspectele cele mai adanci si mai semnificative ale vietii.Da, ispravnicia banilor este importanta. Daca credeti ca intentionez sa micsorez, sau sa sugerez ca banilor nu ar trebui sa li se acorde o atentie serioasa, trageti o concluzie gresita si pierdeti ideea principala. Eu afirm atat importanta invatarii, cat si a aplicarii consecvente a principiilor ispravniciei in administrarea banilor nostri. Totusi, daca totul s-ar opri aici, probabil ca am fi asemenea iudeilor din vechime, care erau credinciosi in jertfirea animalelor, dar Il treceau cu vederea pe Mielul lui Dumnezeu.
Ispravnicia banilor nu este sfarsitul, ci doar inceputul subiectului. Este gradinita ispravniciei. Este ceva foarte evident si tangibil si a fost randuita de Dumnezeu spre a ne invata si spre a ne aduce aminte de principiul acela mai mare al unei ispravnicii cuprinzatoare. Cand Ii inapoiem lui Dumnezeu zecimea cu credinciosie, cand ne gandim la folosirea corecta a banilor pe care Dumnezeu ni i-a dat, trebuie sa ni se aduca aminte de dreptul de proprietate al lui Dumnezeu, de faptul ca El este Creatorul si de harul Sau, manifestat in tot ce avem si tot ce suntem. Dupa ce ni s-a amintit de aceste lucruri, trebuie sa traim in fiecare domeniu al vietii noastre in lumina acestui mare adevar.
Domenii ale ispravniciei
Sa ne luam o clipa spre a ne gandi la cateva domenii practice ale ispravniciei, care ilustreaza vastitatea si puterea acestui principiu biblic:
1. Ispravnicia in folosirea timpului.
„Rascumparati vremea, caci zilele sunt rele” (Efeseni 5,16).
„Timpul nostru ii apartine lui Dumnezeu. Fiecare clipa este a Sa, iar noi ne aflam sub obligatia cea mai solemna de a o folosi spre slava Lui. Dumnezeu nu va cere cu privire la nici un talant pe care ni l-a incredintat o socoteala mai stricta decat cu privire la timpul nostru” (Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, p.342).
Dumnezeu daruieste fiecare clipa. Fiecare clipa este valoroasa si trebuie sa fie folosita bine, sau „rascumparata”. Sabatul ne aminteste intr-o modalitate convingatoare de faptul ca Dumnezeu este proprietarul timpului.
2. Ispravnicia in tratarea mediului inconjurator.
„Al Domnului este pamantul cu tot ce este pe el, lumea si cei ce o locuiesc!” (Psalmi 24,1).
Tot ce exista in lume Ii apartine lui Dumnezeu, dar El ne-a dat noua stapanirea asupra tuturor lucrurilor (Geneza 1,28). Oare vom trata noi pamantul intr-o modalitate neglijenta, sau vom ingriji bine de el?
3. Ispravnicia in tratarea nevoilor semenilor
„Invatati-va sa faceti binele, cautati dreptatea, ocrotiti pe cel asuprit, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva!” (Isaia 1,17).
In virtutea termenilor ispravniciei noastre, avem o obligatie nu numai fata de Dumnezeu, ci si fata de oameni. Toate fapturile omenesti sunt indatorate fata de dragostea infinita a Mantuitorului, pentru darurile vietii. Hrana, imbracamintea si adapostul, trupul, mintea si sufletul – toate sunt rascumparate cu sangele Sau. Domnul Hristos ne-a facut raspunzatori fata de semenii nostri, prin obligatia recunostintei si a slujirii care ne-a fost impusa de rascumpararea Sa. El ne indeamna: „Slujiti-va unii altora in dragoste” (Galateni 5,13). „Ori de cate ori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie mi le-ati facut” (Matei 25,40).
Domnul Isus ne-a amintit ca saracii vor fi intotdeauna cu noi, iar noi trebuie sa simtim o raspundere fata de ei, precum si fata de cei suferinzi si asupriti. Deoarece Dumnezeu ni i-a dat in grija pe semenii nostri, nu trebuie sa ne mire afirmatia ca lucrurile pe care le facem pentru ei le facem pentru El.
4. Ispravnicia in tratarea sanatatii
„Nu stiti ca trupul vostru este Templul Duhului Sfant, care locuieste in voi si pe care L-ati primit de la Dumnezeu? Si ca voi nu sunteti ai vostri?” (1 Corinteni 6,19).
Acest text familiar ne aduce aminte de motivul adevarat al soliei noastre cu privire la sanatate – spre a-L cinsti pe Dumnezeu prin grija fata de viata pretioasa pe care ne-a dat-o in trupul nostru.
5. Ispravnicia in relatiile cu semenii
„Domnul a zis lui Cain: ‘Unde este fratele tau Abel?’ El a raspuns: ‘Nu stiu. Sunt eu pazitorul fratelui meu?’” (Geneza 4,9).
„Cand a vazut Isus pe mama-Sa, si langa ea pe ucenicul, pe care-l iubea, a zis mamei Sale: ‘Femeie, iata fiul tau!’” (Ioan 19,26).
Relatiile omenesti si dragostea omeneasca sunt printre darurile cele mai valoroase care ne-au fost date pe pamantul acesta. Dumnezeu ne incredinteaza aceste daruri, ca sa le pretuim si sa le aparam. O data cu bucuriile, relatiile aduc si indatoririle. Noi trebuie sa cautam sa-I aducem slava lui Dumnezeu in toate relatiile noastre interumane, indiferent daca sunt relatii de prietenie, de familie, sau romantice.
6. Ispravnicia in vestirea Cuvantului lui Dumnezeu.
„Te rog fierbinte, inaintea lui Dumnezeu si inaintea lui Hristos Isus, care are sa judece viii si mortii, si pentru aratarea si Imparatia Sa: propovaduieste Cuvantul, staruie asupra lui la timp si ne la timp, mustra, cearta, indeamna cu toata blandetea si invatatura” (2 Timotei 4,1.2).
„Si am vazut un alt inger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie vesnica, pentru ca s-o vesteasca locuitorilor pamantului, oricarui neam, oricarei semintii, oricarei limbi si oricarui norod” (Apocalipsa 14,6).
Este remarcabil faptul ca vestirea soliilor de avertizare si de har pentru lume nu le-a fost incredintata ingerilor, ci oamenilor – tie si mie. Noua ne-au fost date vesti mari, adevaruri mari si o mare lumina. Aceste vesti bune care pot sa salveze viata ne-au fost incredintate noua, iar o data cu acest fapt vine si datoria de a le impartasi semenilor. Oare vom fi noi niste strajeri necredinciosi, care nu-i avertizeaza de pericol pe fratii si surorile lor?
„Regula de aur are o semnificatie si mai adanca. Oricine a ajuns sa fie un ispravnic al feluritelor daruri ale lui Dumnezeu este chemat sa le impartaseasca sufletelor aflate in nestiinta si intuneric, intocmai asa cum ar dori el sa-i fie oferite, daca ar fi in locul lor. Apostolul Pavel a spus: ‘Eu sunt dator si grecilor si barbarilor, si celor invatati si celor neinvatati’ (Romani 1,14). Prin faptul ca ai cunoscut mai mult despre iubirea lui Dumnezeu, prin faptul ca ai primit din darurile bogate ale harului Sau mai mult decat cel mai slab si mai nestiutor dintre sufletele de pe pamant, esti dator sa le impartasesti altora din toate darurile care ti-au fost acordate” (White, Cugetari de pe Muntele Fericirilor, p.135).
Ispravnicie returnata
Pe masura ce incepem sa vedem fiecare domeniu al vietii noastre prin lentilele ispravniciei, intelegem ca ea nu este nici plictisitoare, nici superficiala, ci mai degraba fascinanta si adanca. Ii multumim lui Dumnezeu pentru ca ne-a inzestrat cu timp, talente, putere, idei si mijloace, iar noi dorim sa administram intelept si bine bunurile Sale. Totusi, indata ce incercam sa procedam asa, ne dam seama de problema noastra. Se pare ca nu suntem in stare sa ne indeplinim sarcina. Oare cum putem sa administram corect lucrarile lui Dumnezeu? Noi suntem prea inclinati sa gresim.
Tocmai intr-un moment ca acesta, cercul se inchide, tot prin conceptul ispravniciei. Ne dam seama ca singura modalitate ca banii, timpul, talentele, ocaziile favorabile si viata noastra sa fie folosite bine este aceea de a I le incredinta pe toate lui Dumnezeu. Ne asezam cu totul in grija Sa. Prin urmare, Dumnezeu este Ispravnicul nostru, Administratorul nostru, Pazitorul nostru, Calauzitorul nostru: Ati putea sa numiti lucrul acesta „ispravnicie returnata”. Acesta este cercul complet al daruirii si al returnarii – lectia adanca a ispravniciei adevarate. Ispravnicia nu este doar un subiect ingust, limitat la bani. Ispravnicia consta in faptul ca Dumnezeu ne da tot ce avem, pana acolo incat ni-L da pe Fiul Sau, si ne invata sa ne daruim inapoi Lui fara rezerve.
Noi nu suntem doar niste simpli ispravnici ai lucrurilor pe care ni le-a incredintat Dumnezeu. Mai degraba, prin ispravnicie, incredintam in grija lui Dumnezeu tot ce suntem si tot ce avem. Ca urmare, ispravnicia este o supunere deplina fata de domnia lui Hristos. Numai daca procedam asa, putem sa administram toate lucrurile spre slava Sa.
Michael J. Orlich, MD, Decan al Colegiului Wimar si presedinte al Departamentului pentru sanatate
