Cine este atunci robul cel bun si credincios
De Jerrz Stevens, Adventists Affirm, trad.Valentin Rusu
Inainte de a fi in stare sa ne alaturam adventistilor de ziua a saptea, Penny si cu mine am fost nevoiti sa clarificam ceva ce, la data aceea, parea a fi un ultim obstacol de netrecut. Pe masura ce parcurgeam destul de rapid un manual care continea doctrinele fundamentale sustinute de aceasta denominatiune, acel cuplu pastoral al micii biserici din East Detroit, Michighan, era la fel de cuprins de emotie ca noi, in zelul nostru fata de credinta nou descoperita.
Manualul de pregatire pentru botez avea titlul „Pe urmele pasilor Sai…. Un rezumat al punctelor de credinta ale adventistilor de ziua a saptea”. In sectiunea intitulata „Trairea vietii crestine”, deodata, am fost confruntati cu o situatie infioratoare. Limbajul devastator de direct si lipsit de orice compromis al sectiunii spune: „Ispravnicia crestina va cuprinde oferirea cu credinciosie a zecimii si darurilor de bunavoie pentru sustinerea bisericii si a misiunii ei in lume”.
Biblia insasi indica faptul ca retinerea zecimii era echivalenta cu jefuirea lui Dumnezeu Insusi si avea sa aduca un blestem (Maleahi 3,8.9). Ei bine, nu stiu ce ati face voi, dar eu pur si simplu nu puteam sa evoc imaginea unui talhar atat de nenorocit si de obraznic, de lipsit de minte si de brutal, incat sa incerce sa-L jefuiasca pe Dumnezeu! Nu este nevoie sa spun ca m-am simtit foarte stanjenit de gandul ca Dumnezeul pe care incepusem sa-L cunosc si sa-L iubesc asa de recent ar fi putut totusi sa Se uite la mine ca la un talhar, un marunt hot de buzunare, iar apoi sa ma blesteme.
Totusi, aceasta era declaratia raspicata si obsesiva a lui Maleahi. Biblia spunea asa, iar noi credeam, dar nu intelegeam cum puteam sa consemnam, pe deplin constienti de ce facem, un semn de aprobare in dreptul afirmatiei care cerea acest angajament financiar, cand textul spunea clar: „Recunosc faptul ca Dumnezeu este Izvorul tuturor binecuvantarilor si, ca urmare, Ii voi inapoia cu bucurie zecimea, a zecea parte a venitului meu, iar apoi darurile pe care sunt in stare sa le ofer, dupa cum ma va binecuvanta El”?
In vremea aceea, nu puteam sa inteleg. Pur si simplu, nu reuseam sa gasesc o cale rationala de iesire, deoarece, din punctul nostru de vedere, pe aceasta planeta albastra a lui Dumnezeu, nu era nici o sansa ca eu si sotia mea draga sa speram ca vom reusi sa daruim corect zecimea, fara sa ajungem in inchisoarea datornicilor! Asa cum li se pare „normal” multor cupluri tinere, traiam peste limita veniturilor noastre si acumulaseram o datorie considerabila.
Orice persoana familiarizata cat de cat cu matematica elementara a consumatorului ar fi fost de acord ca nu puteam sa platim zecimea (cu atat mai putin sa oferim daruri suplimentare), si totusi sa speram vreodata ca vom iesi din stransoarea nodului Gordian numit datorie.
Atunci, am facut lucrul cel mai inteligent pe care il facuseram vreodata. Am hotarat sa punem problema in mainile Domnului. Daca El cerea cu adevarat zecimea, atunci urma sa ne ajute sa gasim o solutie. Am ingenuncheat si ne-am rugat, am plans si ne-am rugat inca o data. Printre lacrimi, am invocat fagaduinta din Maleahi 3,10, aceea care ne spunea sa-L punem pe Dumnezeu la incercare si sa vedem cum ne va binecuvanta. Apoi, ne-am ridicat de pe genunchi, iar eu am completat formularul de pe plicul de zecime si am scris primul meu cec cu suma corespunzatoare. Cred ca Duhul Sfant a aprobat hotararea noastra, deoarece imi amintesc ca m-am bucurat de un somn netulburat in prima noapte dupa ce am hotarat sa fiu un ispravnic credincios si intelept si in fiecare noapte de dupa aceea. Problema a fost clarificata pentru totdeauna.
Oare am ajuns in inchisoarea datornicilor? Cunoasteti deja raspunsul. Acea lupta spirituala a avut loc cu 29 de ani in urma. Cand privim inapoi, nici eu nici Penny nu regretam nici o clipa hotararea noastra inteleapta, indrumata de Duhul Sfant. Am invatat foarte repede ca sistemul matematic al lui Dumnezeu sfideaza orice logica si orice rationament elementar. Nu avem nici o idee despre felul in care procedeaza, dar am invatat ca El implineste cu precizie tot ce spune” „Toate poruncile lui Dumnezeu sunt insotite de puterea necesara pentru a le implini” (Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, p.333). Noi ne incredem in cuvintele Sale si le respectam, iar Dumnezeu raspunde cu binecuvantari. Toata lauda sa-I fie adusa Lui.
Stimate cititor, am relatat experienta mea legata doar de un aspect al ispravniciei. Fii convins cu privire la faptul urmator: Ispravnicia implica mult mai mult decat inapoierea sincera a zecimii noastre. Ea este cuprinzatoare. Acest lucru inseamna ca ispravnicia nu are de a face doar cu administrarea finantelor personale, ci si cu sanatatea noastra, folosirea timpului, a talentelor, felul cum tratam mediul inconjurator, relatiile noastre cu altii si starea noastra spirituala.
Doresc ca fiecare dintre noi sa fie gata sa-si puna numele in raspunsul la intrebarea cercetatoare pe care o adreseaza Domnul Isus: „Cine este ispravnicul credincios si intelept? (Luca 12,42). Cu adevarat, Domnul Isus are niste responsabilitati mai vaste, pe care le-a pregatit pentru aceia in care poate sa aiba incredere spre a-i pune sa conduca alaturi de El Imparatia Sa nemarginita si vesnica – aceia care isi exercita raspunderea ispravniciei lor acum.
de Jerrz Stevens, Lucrator pensionar al Conferintei Generale
Adventists Affirm – cu permisiune
Traducere de: Valentin Rusu
