Alegerea temei de prezentat este un subiect de manual. Se poate lua în considerare o preocupare sau o nevoie curentă. O descoperire intelectuală recentă sau provocarea unei întrebări pertinente sunt alte surse posibile. Ascultătorii sau cititorii unor prezentări de natură religioasă apreciază în special eventualitatea inspiraÈ›iei “de sus”. “Căci Acela pe care L-a trimis Dumnezeu, vorbeÈ™te cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură” (Ioan 3,34).
Răul este un subiect care nu poate fi ignorat, indiferent de tema aleasă pentru prezentare. Răul este o realitate. Răul fizic, sub forma de boală, îmbătrânire È™i moarte, este prezent peste tot. Manifestările lui nu plac nimănui È™i toÈ›i trăim sub ameninÈ›area lor. Răul moral este la fel de universal. PărinÈ›ii, È™coala È™i biserica lucrează la ameliorarea formelor infinite numeric ale răului moral. Corpurile legiuitoare, poliÈ›ia, tribunalele È™i închisorile sunt martore (unii zic: cauze) ale prezenÈ›ei răului moral. Răul intelectual a avut È™i are încă, o parte mare de răspundere în nefericirea populaÈ›iei pământului. Ideile rele sunt potenÈ›ial distrugătoare.
Două exemple, proaspete în minte, pot ilustra afirmaÈ›ia. Una este ideea, făcută doctrină politică, a vinovăÈ›iei celor ce “au” pentru viaÈ›a grea a celor ce “n-au”. A doua este ideea superiorităÈ›ii rasiale, făcută È™i ea doctrină politică. Aceste două idei au ucis undeva spre È™aptezeci sau optzeci de milioane de oameni în secolul care abia s-a încheiat. Comunismul È™i al doilea război mondial sunt produsele directe ale acestor idei false.
O combinaÈ›ie a formelor răului – fizic, moral È™i ideologic, este sursa mizeriei multor milioane de fiinÈ›e omeneÈ™ti, copii, femei, bătrâni.
Răul din lumea naturală cere mai multe explicaÈ›ii. Mai evident decât celelalte forme ale răului, acesta cere o intervenÈ›ie supranaturală pentru a fi eradicat. Mii de vulcani, cutremure imprevizibile, uragane distrugătore – sunt pe lista ameninÈ›ărilor răului din lumea naturală.
Răul este o realitate tristă cu care suntem confruntaÈ›i de la naÈ™tere. Răul este o realitate care nu se lasă ignorată.
Răul È™i teologia.
Teologia îÈ™i propune să discute cunoaÈ™terea de Dumnezeu. Unii se închină la dumnezei inexistenÈ›i, creaÈ›i de imaginaÈ›ia lor. Există deci È™i teologii care contrazic pretenÈ›ia lor de bază. Ele nu conduc la înÈ›elegerea lui Dumnezeu. Nu există însă nicio teologie care să ignoreze realitatea răului.
Răul este parte din viaÈ›a noastră. TotuÈ™i, când suntem sănătoÈ™i, sătui È™i liberi, putem să facem discuÈ›ii, fie È™i teologice, fără referire la problema răului. Riscul este că frământarea minÈ›ii noastre devine neproductivă. În timp ea se dovedeÈ™te ruptă de realitate, adică o manifestare psihică a …răului.
În Evul Mediu, când Europa era răscolită de întrebări privind biserica creÈ™tină stabilită de peste o mie de ani, unii teologi erau ocupaÈ›i să dezbată întrebarea dacă îngerii merg sau zboară. Ei ignorau, evident voit, subiectul relevant, dar neplăcut, al răului prezent.
În limbaj biblic, radicalul răului se numeÈ™te păcat. El este definit ca fiind călcarea Legii lui Dumnezeu. Teologiile nebiblice, inclusiv cele care se numesc creÈ™tine, propun (È™i când pot: impun) alte definiÈ›ii.
Cititorul Bibliei se poate întreba: De ce atâtea jertfe È™i atâta vărsare de sânge de animale în Vechiul Testament? Răspunsul este unul singur: Dumnezeu a încercat să înveÈ›e pe oameni că problema răului nu este un subiect oarecare. Este o problemă de viaÈ›ă sau de moarte.
Domnul Hristos S-a identificat pe Sine ÎnsuÈ™i cu rezolvarea problemei păcatului. “Îi vor pune numele Isus, fiindcă El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale” (Matei 1,21). “Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1,29). Dacă È›inem cont de declaraÈ›ia Domnului că nimeni nu poate cunoaÈ™te pe Tatăl decât prin Fiul, înÈ›elegem că oricine caută să cunoască pe Dumnezeu se întâlneÈ™te obligatoriu cu tema păcatului.
Ignorarea răului nu este o soluÈ›ie.
Cauzele ignorării voite a păcatului sunt mai ales mustrările de conÈ™tiinÈ›ă. DeÈ™i neplăcute , chiar dureroase, acestea pot fi semnale bune. Duhul lui Dumnezeu nu a părăsit încă pe păcătos È™i Se luptă să-l refacă. Mai sunt È™i alte cauze posibile ale acestei ignorări, dar nu insistăm mai mult. În orice caz însă, ignorarea voită a răului este ea însăÈ™i un … rău.
DiscuÈ›iile pe teme religioase, care evită noÈ›iunea de păcat sunt sterile. Ele nu hrănesc È™i nu vindecă. Dezbaterie de acest fel pot deveni “artă pentru artă”, o formă de distracÈ›ie intelectuală pe drumul spre crematoriu. Amăgirea de sine îmbracă multe forme.
Scepticismul poate fi o altă cauză a ignorării problemei păcatului. În cazul acestei forme intermediare a necredinÈ›ei, motivul este că scepticismul, ca È™i ateismul însuÈ™i, nu are o explicaÈ›ie a răului.
.
SperanÈ›ă.
Apropierea de Dumneeu trezeÈ™te conÈ™tiinÈ›a păcatului. În acelaÈ™i timp, apropierea de Dumnezeu inspiră încredere. Produsul acestei căutări nepretenÈ›ioase este bucurie È™i pace. Oamenii au încercat È™i alte soluÈ›ii, toate fără rezultate pozitive. Cine caută pe Dumnezeu nu este respins È™i nu va fi dat de ruÈ™ine niciodată.
Titus Cazan
Cu permisiune
Sursa: www.tituscazan.com
