Ekkehardt Mueller, BRI
În timp ce un număr de creștini susțin că Rom. 1:26-27 vorbește despre homosexualitate și o respinge în toate formele, socotind-o păcat, alții admit că pasajul vorbește despre homosexualitate, însă problema dezbătută de Pavel este cea a idolatriei și pederastiei, Pavel neavând cum aibă în vedere orientarea sexuală, în forma ei contemporană. Mai mult, aceștia susțin că referința la natură ar trebui înțeleasă în modul următor:
Atunci când spune despre homosexualitate ca fiind „împotriva firii” (Rom. 1:26 KJV), Pavel nu condamnă orientarea sau relațiile homosexuale, ci pervertirea a ceea ce este natural. Este „împotriva firii” pentru homosexuali să practice heterosexualitatea sau pentru heterosexuali să practice homosexualitatea. Pavel nu îi condamnă pe oameni pentru că s-au născut homosexuali și nici orientarea homosexuală.[18]
Problema nu este dacă în Rom. 1:26-27, Pavel vorbește despre homosexualitate și o consideră un păcat; de aceasta putem fi siguri. Problema este dacă homosexualitatea în Rom. 1 include toate formele de homosexualitate.
I. Contextul istoric
Anticilor nu le erau străini nici „homosexualii de contingență” (persoane care nu sunt cu adevărat homosexuale, cum ar fi adolescenții și adulții care s-au plictisit de heterosexualitate și se angajează în raporturi sexuale cu persoane de același sex) și nici „homosexualii situaționali” (persoane care din lipsa raporturilor heterosexuale, recurg la acte homosexuale), dar aveau și o oarecare idee sau noțiune de „homosexualitate constituțională” (homosexualitatea despre care se spune că e permanentă și că poate face parte din constituția individului). În mitul platonician al androginului găsim cel puțin ideea că o persoană este atrasă de cei de același sex datorită constituției sale.
În acest mit, Platon explică cum că primul om a fost dual: avea patru mâini, patru picioare, două fețe și două părți intime, adică era ca doi oameni spate în spate, cu fețele în direcții opuse. Unele dintre aceste făpturi primare duale erau doar bărbați sau doar femei, însă altele (al treilea sex) erau parte femeie, parte bărbat. Aceste făpturi primare aveau așa putere că au devenit insolente, până acolo că au atacat zeii. Din pricina insolenței lor continue, Zeus a scindat făpturile cu patru picioare în făpturi cu două picioare. Un bărbat dual a ajuns doi bărbați, o femeie duală, două femeie, iar bărbatul-femeia (androginul) a ajuns bărbat și femeie. Astfel explică Platon dorințele sexuale diferite manifeste în societate, căci fiecare făptură își caută perechea, de același sex sau de sex opus, potrivit orientării originare. Când părțile duale se întâlnesc, se îndrăgostesc una de alta. Prin crearea acestui mit, Platon încearcă să explice atracția pe care unii bărbați sau unele femei o simt pentru persoanele de același sex.[19]
Este puțin probabil că Pavel, care era un om educat și cita și autori greci (Fapte 17:28; Tit 1:12), să nu cunoască mitul lui Platon și ideea de homosexualitate înnăscută. Ca atare, afirmația că Pavel se referea doar la homosexualitatea sau pederastia violentă sau exploatatoare, dar nu și la relațiile homosexuale stabile, întemeiate pe iubire, pentru că acestea nu ar fi fost obișnuite la acea dată, nu poate fi demonstrată.
A.C. Thiselton afirmă: „Pavel era martor și la relații abuzive, reglementate de interese financiare sau de putere, și la relații de „iubire genuină” între bărbați. Să nu înțelegem greșit cunoștințele ‚lumești’ ale apostolului.”[20]
II. Contextul literar
Contextul literar la Rom. 1:26-27 este de natură universală. În vreme ce Romani 1 arată că toți cei dintre Neamuri sunt păcătoși – și Pavel prezintă un catalog al viciilor (Rom. 1:21-32) – și Romani 2 arată că și iudeii sunt tot păcătoși, Rom. 3 conchide că toți oameni sunt păcătoși și toți depind de harul lui Dumnezeu, descoperit în jertfa lui Hristos pentru oameni. Romani 5 dezvoltă ideea că toți am fost robi ai păcatului, dar în Isus suntem izbăviți de acesta. Argumentul lui Pavel nu se limitează la omenirea din primul secol d.H., ci cuprinde oamenii din toate timpurile, în ceea ce privește creația, căderea, păcatul și mântuirea. Ca atare, lista viciilor care include și activitatea homosexuală nu se limitează la o anumită perioadă de timp, ci rămâne valabilă și în prezent. Cum Pavel nu face nici o deosebire între diversele forme de homosexualitate, se pare că apostolul condamnă toate cazurile de raporturi sexuale între persoane de același sex.
Cadrul discutării homosexualității în Rom. 1 este creația. În Rom. 1:20 se vorbește despre facerea lumii și lucrurile făcute de Dumnezeu. Argumentul lui Pavel este că Dumnezeu poate fi cunoscut prin creație. Dar deși Neamurile „măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu” (Rom. 1:21). Dumnezeu a fost înlocuit cu zeii care nu erau nimic altceva decât imagini ale lucrurilor create, oameni sau animale. Lista animalelor, menționarea oamenilor și conceptul de „asemănare”/”imagine” sugerează faptul că în Rom. 1:23 sunt prezente ecouri ale Gen. 1:24-26. Rom. 1:25 afirmă că Neamurile s-au închinat lucrurilor create în locul Creatorului. Mai mult, Rom. 1:26-27 evocă Gen. 1:27, folosind aceiași termeni, anume „parte bărbătească” (arsĂ“n) și „parte femeiască” (thĂ“lu), în loc de „bărbat” și „femeie”. Cum versetele anterioare vorbesc clar despre creație, homosexualitatea trebuie înțeleasă în contextul creației. „Idolatria și relațiile homosexuale împreună constituie un atac asupra lucrării Creatorului în natură”[21], indiferent de ce formă de sexualitate este vorba. Raportul creației ne descoperă planul lui Dumnezeu pentru bărbat și femeie, anume căsătoria monogamă heterosexuală.
III. Analiza textului
Rom. 1:26-27 declară că Dumnezeu le-a îngăduit oamenilor să își exercite liberul arbitru, chiar și în moduri rușinoase și pernicioase. După o descriere a lesbianismului, este abordat subiectul homsexualității masculine. Termenul „întrebuințare/funcție/relație” apare în NT doar în Rom. 1:”6-27, încă în acest context trebuie înțeles ca raport/relație sexuală. Ultima parte a vers. 22 vorbește despre pedeapsa pe care o primesc acești păcătoși.
Susținerea că expresia „raport sexual firesc” și opusul, „nefiresc/împotriva firii” din Rom. 1:6-27 se referă la ceea ce este natural pentru individ nu găsește susținere. Nicăieri termenul phusis nu este folosit cu acest sens. În Romani substantivul apare de 7 ori[22]; cât privește expresia para phusin, doar de două ori (Rom. 1:26, 11:24). În Rom. 11:24 apare un măslin sălbatic „din fire” (kata phusin). Ramurile măslinului sălbatic au fost tăiate și „împotriva firii” (para phusin), altoite într-un măslin de cultură. Kata phusin înseamnă a exista în armonie cu ordinea creației. Para phusin se referă la ceea ce stă în contrast cu ordinea intenționată de Creator.[23] Acest mod de înțelegere corespunde afirmației din Rom. 1 unde creația constituie fundalul la discuția despre idolatrie, homosexualitate și alte vicii. Aici activitățile și comportamentul „împotriva firii” implică o judecată morală negativă. „…practica homosexuală este o violare a ordinii naturale (stabilite de Dumnezeu).”[24] Aici sunt incluse toate formele de homosexualitate.
Deși Pavel a trăit la câteva sute de ani după darea Legii lui Moise, din punctul lui de vedere această Lege rămâne în vigoare și în perioada NT. Menționarea raportului homosexual între adulți în vers. 27 are la bază Lev. 18 și 20. Pavel merge un pas mai departe, incluzând și raporturile sexuale dintre femei care nu apare în VT. Cu privire la obiecțiunea că Rom. 1 „identifică o normă de neprihănire iudaică temporară, iar nu un principiu moral universal”, De Young remarcă: „Dumnezeu nu poate pedepsi Neamurile pentru că au încălcat o lege iudaică.”[25] De vreme ce Dumnezeu îi pedepsește pe cei ce practică homosexualitatea, legile din Lev. 18 și 20 trebuie să fie de natură morală și universală.
Faptul că Pavel adaugă și lesbianismul la relațiile homosexuale, denotă faptul că Pavel socotea toate relațiile homosexuale ca fiind păcat. „De regulă, în antichitate raporturile lesbiene nu se conformau modelului pederastic masculin și nici nu dădeau naștere la asociații cultice sau prostituție.”[26] Nu avea caracter exploatator. Prin urmare, însoțirile homosexuale bazate pe iubire, iar nu pe interese mercantile nu sunt excluse de pe lista de păcate din Rom. 1.
Că Pavel nu era preocupat de coerciție în relațiile homosexuale poate fi dedus din Rom. 1:27: „…bărbații…s-au aprins în poftele lor unii pentru alții; au săvârșit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase și au primit în ei înșiși plata cuvenită pentru rătăcirea lor.” Evident, într-o astfel de uniune homoerotică, partenerii se doresc reciproc, amândoi sunt responsabili pentru actele lor și amândoi vor primi pedeapsa. Dumnezeu nu este nedrept să pedepsească un tânăr care a fost obligat să joace rolul femeii într-o relație homosexuală, fie prin viol, fie fiind silit să intre într-o relație pederastă.
În Rom . 1 homosexualitatea nu este limitată la un anumit timp, la o anumită cultură sau la anumite forme. Practica homosexuală este păcătoasă.
IV. Implicații
Adresându-se tuturor formelor de activitate homosexuală, textul nostru ne avertizează să nu ne angajăm în acest tip de comportament sexual. Cei care au făcut-o sunt chemați să nu mai facă. În 1Cor. 6:9-11 Pavel consemnează că au fost creștini care au avut parte de o asemenea schimbare. Totodată, Rom. 1 și contextul nu ne îndeamnă să urâm, să disprețuim, să blamăm sau să ridiculizăm păcătoșii. Toți am păcătuit și avem nevoie de mântuirea ce ne este oferită prin Hristos.
Prin urmare, adventiștii manifestă respect față de toți oamenii, heterosexuali sau homosexuali, și recunosc că toți oamenii sunt făpturi create de Tatăl ceresc și au preț în ochii Lui. Adventiștii se opun atitudinii batjocoritoare sau abuzive față de homosexuali. Adventiștii iubesc păcătoșii, dar se disociază de păcat. Adventiștii sunt chemați să sprijine profilaxia homosexualității și să lucreze pentru homosexuali, ceea ce în unele situații poate însemna respectarea sfatului dat de Isus în mat. 18:15-20, ca să-i salveze pentru Împărăția lui Dumnezeu (1Cor. 5:1-5). Adventiștii susțin schimbarea și îi susțin pe cei care se luptă să se schimbe.[27]
Sursa: http://lucianfl.blogspot.com
