Chemarea Vecerniei

De: Virgil Peicu

Era o seara luminoasa si calma. Cerul limpede îsi schimba fata, împrumutând toate culorile curcubeului. Ma aflam pe dealul de vest, ce strajuia valea Calmatuiului. Înainte de a cadea în vaile Oltului, soarele privea luminos peste vale spre rasarit. Dinspre biserica satului, trecând peste apele lacului, ajungea pâna la mine, dangatul clopotelor. Dupa ce au tacut, a început sa bata toaca. Ascultam cu interes si placere. Fara sa-l simt, s-a oprit lânga mine un batrân. L-am privit curios si atent. Fata si fruntea lui semanau cu o carte veche si îngalbenita. Asculta si el toaca. Când au început iar clopotele, a oftat si a zis:
– Ne cheama Dumnezeu la cina…
– Ce înseamna asta? – l-am întrebat.
– La vecernie, mi-a raspuns scurt, pornind sa coboare spre sat.

Mai auzisem cuvântul „vecernie” în copilarie. Stiam ca face parte din vocabularul crestin ortodox. Stiindu-l de acolo, nu m-a interesat. Acum, dupa ce a fost rostit de batrânul misterios, mi-a stârnit interesul. Asa se face ca am cautat în carti si din cele întelese va scriu si dumneavoastra, cititorii acestei rubrici.
Vecernia este slujba asteptarii si întâmpinarii lui Isus. Aceasta are loc atunci când începe o zi si se sfârseste alta. Ea are o straveche obârsie iudaica, cu adânci semnificatii pentru credinciosul adventist contemporan.
In esenta ei, vecernia, din cultul sinagogal si împreuna cu Utrenia (slujba de dimineata) reprezinta cele mai vechi forme de închinare crestina. La începutul fiecarei zile biblice avea loc slujba sinagogala a rugaciunii de seara. Nu exista lucru sau fenomen al vietii, care sa nu fie inclus în rugaciunea vecerniei. Când soarele apunea, aprindeau lampa, parfumau cu mirodenii spatiul liturgic si invitau pe Isus în spatiul sacru. „Eu stau la usa si bat… voi intra la el, voi cina cu el si el cu Mine…” Cel ce intra ca invitat – „Ramâi cu noi caci e spre seara…” – este Lumina Lumii.
Importanta majora a vecerniei iudaice, provenea din ritualul deschiderii si închiderii sabatului. Aceasta se desfasura în familie sau comunitate.
„Desfasurarea rugaciunii de seara pentru primirea sabatului are loc în conditii private, casnice. Ea este precedata de o activitate de pregatire deosebita: curatirea si împodobirea casei, baia speciala, pregatirea corpului, îmbracarea cu haine de sarbatoare si pregatirea spiritului…” (I.A.R.D.2003 pag.264.)
Vecernia pentru închiderea sabatului este la fel de importanta ca si cea pentru deschiderea sabatului.
Ceremonia de închidere a sabatului, se refera la distinctia care trebuie facuta între Sabat si celelalte zile din timpul saptamânii. La evrei era interzisa reluarea muncii sâmbata seara, înainte de caderea completa a întunericului.
În învatatura data lui Moise de catre Dumnezeu, se cerea ca înainte de deschiderea Sabatului si la închiderea lui, sa se arda tamâie, adica sa se înalte rugaciuni de lauda si multumire. Acest substitut al „jertfei de seara îl gasim în altarul de seara, altarul deschiderii Sabatului, în Vecernie. Fara aceasta slujire, Sabatul nu se deschide pentru credincios.”

Am participat într-o ocazie la un simpozion organizat de prefectura. Unul dintre participanti s-a aratat interesat de biserica noastra si a pus multe întrebari pertinente. La sfârsit mi-a spus ca în copilarie petrecea vacantele în casa bunicilor lui. Ei erau adventisti. Singurul lucru pe care si-l amintea cu placere era:
„În fiecare seara, cam când batea clopotul pentru slujba de vecernie, bunicul ne strângea în casa si ne citea frumos o povestioara din Biblie apoi ne învata un cântecel. Traiam cu placere, în copilaria noastra, acele momente de seara.
Iar vinerea seara era apogeul. Pe lânga celelalte, bunica avea o surpriza pentru noi. Mai totdeauna, o placinta sau ceva bun. Apoi , îmbracati frumos mergeau la biserica.
Sâmbata seara, dupa apus, la fel ne adunam pe prispa casei, cântam si ne rugam, iar surpriza pregatita de bunica era mai mare decât la început de sâmbata . Uneori mi-e dor de copilaria aceea…”
M-am gândit la ce spunea omul acela si am simtit cum se nastea dorul în mine…
Ferice de cei ce aud si primesc chemarea vecerniei!
1 Împarati 18,36: „În clipa când se aducea jertfa de seara, proorocul Ilie s-a apropiat si a zis: "Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Israel! Fa sa se stie astazi ca Tu esti Dumnezeu în Israel, ca eu sunt slujitorul Tau, si ca toate aceste lucruri le-am facut dupa porunca Ta.”