MulÈ›i creÈ™tini îÈ™i aduc aminte cu respect de învierea Domnului Hristos. Datele când se sărbătoreÈ™te aceasta È™i obiceiurile asociate – ouă roÈ™ii, iepuraÈ™i, etc. trimit la o schimbare care a avut loc în trecut. Sărbătoarea Primăverii È™i Cultul FertilităÈ›ii vin din lumea necreÈ™tină.
Dar evenimentul învierii Domnului Hristos rămâne stâlpul central al credinÈ›ei creÈ™tine. Maria È™i Iosif nu aveau cum să dovedească naÈ™terea miraculoasă a Lui Isus. Învierea Lui din morÈ›i a adus această confirmare. El era Mântuitorul aÈ™teptat! Învierea autentifică lucrarea È™i învăÈ›ăturile Lui. Ea sigilează făgăduinÈ›a revenirii Sale. CredinÈ›a în învierea Lui leagă inima omului păcătos È™i lovit de viaÈ›ă de Mântuitorul viu din cer.
Au mai fost întemeietori de religii pe lume. ToÈ›i au murit È™i au rămas în mormânt. Nu este acesta cazul cu Domnul Hristos.
Învierea din morÈ›i sfidează raÈ›iunea. Nu pentru că ar fi iraÈ›ională, ci pentru că explicaÈ›ia ei ne depăÈ™eÈ™te. Dar mai sunt atâtea altele din această clasă. Cine poate să explice cum un pic de noroi, făcut din scuipat È™i praf din drum, poate vindeca orbirea? Poate logica să ne spună cum a apărut lumina la porunca: “Să fie lumină” a Creatorului? În afara domeniului religiei sunt atâtea în jur care ne depăÈ™esc capacitatea de inÈ›elegere. Cum se explică magnetismul din cosmos?
Sigur, a fi credincios nu este totuna cu a fi superstiÈ›ios. Sigur, ne trebuie o credinÈ›ă inteligentă. Dar să punem la îndoială pe Dumneeu când am ajuns la marginile intelienÈ›ei? Mai inteligent este să ne recunoaÈ™tem micimea faÈ›ă de mărimea Lui. Cine crede în creaÈ›iunea lui Dumnezeu nu are probleme cu credinÈ›a în înviere. Ceea ce Cuvântul numeÈ™te “puterea învierii Lui” este de fapt puterea lui Dumnezeu.
Scepticismul este la origine încercarea celui ce nu vrea să asculte de Dumnezeu de a se justifica. Scepticismul a pus sub semnul întrebării, pe rând, poruncile lui Dumnezeu È™i toate învăÈ›ăturile Bibliei. De fapt, el ajunge să pună la îndoială pe Dumnezeu ÎnsuÈ™i. Învierea Domnului nu face excepÈ›ie. Ultimul (până în prezent) atac vine din partea a doi arheologi, care au descoperit în 1997 într-un mormânt din Ierusalim, un vas (“ossuary”) cu oseminte de adulÈ›i È™i de copii. Unul dintre ele ar fi marcat cu inscripÈ›ia: “Jehoshua/Isus, fiul lui Iosif”. S-a afirmat că aceasta ar fi dovada că Isus nu a înviat È™i nu S-a înălÈ›at la cer, ci că a întemeiat o familie aici, a murit È™i a fost îngropat ca oricare alt om. Arheologii recunosc că asemenea relicve sunt comune înmormântărilor dintre A.D. 30 È™i A.D. 70. È™i ambele nume, Isus È™i Iosif, erau frecvent folosite în perioada discutată. MulÈ›i au purtat aceste nume.
DiscuÈ›ia aceasta însă interesează relativ puÈ›in. Altele sunt argumentele de bază în favoarea învierii Domnului Hristos. Sute de martori L-au întâlnit pe Domnul după învierea Lui È™i nu s-au dat înapoi să-È™i dea viaÈ›a pentru susÈ›inerea mărturiei lor. Cel mai puternic argument însă este cel concentrat în expresia “puterea învierii Lui”. La acest argument, scepticii nu mai au ce să spună.
Apostolul Pavel fusese “un hulitor, un prigonitor È™i un batjocoritor” al creÈ™tinilor -( I Timotei 1,13). După convertirea lui dramatică, ajunge unul din cei mai puternici misionari pe care i-a cunoscut lumea. Scriind din închisoare efesenilor care răspunseseră la lucrarea lui, apostolul pune toate rezultatele predicării Evangheliei pe seama puterii învierii Domnului Hristos. El scrie:
“Ca să pricepeÈ›i … care este faÈ›ă de voi credincioÈ™ii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea tăriei puterii Lui, pe care a desfăÈ™urat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morÈ›i È™i L-a pus să È™adă la dreapta Sa, în locurile cereÈ™ti, mai pe sus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere …” – (Efeseni 1,18-22).
În rezumat, apostolul pune pe seama acestei puteri a învierii Domnului următoarele:
a. Transformarea păgânilor, dintr-o gloată care se închina la idolii cei muÈ›i, în slujitori ai Dumnezeului viu È™i adevărat.
b. Reducerea pornirilor păcătoase din fire, la niÈ™te apeluri neputicioase È™i neluate în seamă.
c. RelaÈ›iile plăcute È™i demne dintre membrii comunităÈ›ii creÈ™tine. El acceptă È™i prezenÈ›a fraÈ›ilor mincinoÈ™i, eventual a unor intruÈ™i de rea credinÈ›ă, dar rolul acestora este redus.
În fine, chiar poziÈ›ia înălÈ›ată, fără egal, pentru veÈ™nicie a Domnului, Pavel o pune în contul consecinÈ›elor învierii Lui.
Puterea învierii Domnului operează prin mijloace surprinzătoare.
BlândeÈ›ea are o influenÈ›ă foarte puternică – (Proverbe 15,1. Matei 5,5).
Răspunsul bunătăÈ›ii la atacurile răului este comparat cu acÈ›iunea jăraticului – (Romani 12, 20).
Tăcerea, administrată inteligent, este o forÈ›ă uriaÈ™ă . Dregătorul Pilat se mira de tăcerea Domnului în faÈ›a unor acuzaÈ›ii înverÈ™unate, dar contradictorii – (Isaia 53,7).
UmilinÈ›a nu înseamnă înjosire. Ea este o forÈ›ă puÈ›in cunoscută. Domnul zice: “ÎnvăÈ›aÈ›i de la Mine, că sunt blând È™i smerit cu inima”- (Matei 11,28) È™i “Eu am biruit lumea”- (Ioan 16,33).
În scrisoarea lui către macedoneni, Înainte de execuÈ›ia sa, Pavel povesteÈ™te că el a socotit avantajele vieÈ›ii lui, multe È™i de invidiat, ca o pierdere, ca un gunoi, faÈ›ă de cunoaÈ™terea Domnului Hristos È™i a “puterii învierii Lui” – (Filipeni 3,8-11).
“Puterea învierii” Domnului Hristos va răsturna toate întăriturile mari È™i mici ale întunericului È™i va aÈ™eza împărăÈ›ia veÈ™nică a lui Dumnezeu.
Titus Cazan
Cu permisiune
Sursa: www.tituscazan.com
