Realitate si emotii – Emotii botezate
De Teodor Hutanu
Inima este nespus…
Traind in aceeasi lume, ar fi de asteptat sa ne simtim toti la fel de bine sau de rau. Totusi, pentru ca intalnim tot mai multa nedreptate pe cararile vietii noastre pamantene, consideram deseori ca aici este raspunsul pentru starea de fericire sau nefericire pe care o traim. Paradoxal insa, multi dintre cei avantajati in lupta existentei sunt nefericiti, iar multi din cei dezavantajati in realizarea unei bunastari prezente, sunt surprinzator de fericiti. Idealurile egalitariste promovate de societatea contemporana, nu conduc nicidecum spre o distribuire egalitara a bunastarii, dimpotriva, distanta dintre favorizati si devaforizati cunoaste o exacerbare ciudata. Inevitabil, pentru explicarea starilor noastre emotionale, trebuie sa ne intoarcem de la circumstantele exterioare spre interiorul fiintei noastre. Coborand in noi insine, vom descifra codul fericirii personale, inscris cu sangele lui Isus pe usa inimilor noastre.
Ce sunt emotiile?
Definitiile diverse indica spre complexitatea lor. In general, emotia este considerata a fi un simtamint subiectiv, o stare afectiva, care implica procese psihologice si fiziologice. Stari emotionale, trasaturi individuale si dispozitie sunt nuante ale emotiilor, in relatie cu intensitatea si durabilitatea lor.
Tehnic vorbind, emotiile sunt rezultatul activitatii si reactivitatii (stimul – reactie) sistemului nervos central, in general. Sa ne referim la activitatea electrica neuro-fiziologica. Noi nu avem de fapt emotii, ci noi le interpretam si interpretarea pe care o impunem asupra tuturor acelor activitati placute o numim emotie sau simtamant. Astfel, cand Pavel si Sila au fost biciuiti de romani, cu 40 de lovituri fara una, apoi au fost pusi sa stea pe spate in temnita, iar temnita era de obicei (arheologia spune) o pestera sapata in stanca, deci, adunand toata suferinta lor, ei trebuie sa se fi simtit foarte neconfortabil. Insa, datorita apropierii si deschiderii fata de Duhul Sfant, ei puteau privi dincolo de recunoasterea momentana a ranilor lor si sa se concentreze asupra unei realitati mai largi, care putea aduce o stare emotionala transcendenta. Nu cred ca ei erau total inconstienti sau insensibili fata de starea lor de suferinta (desi Dumnezeu poate face si aceasta!), insa ei erau atat de plini de Spiritul lui Dumnezeu, incat nu mai simteau durerea de moment. Perceptia lor era de tip transcendent, bazata pe ceea ce ei stiau deja si pe relatia lor cu Isus.
Freud este cel care a adus ideea de “psihodinamice” in fata mintii erei moderne. Termenul se refera la forte psihologice din interiorul personalitatii, de regula inconstiente, care au puterea de a cauza tulburari emotionale si comportamentale. Alfel spus, tulburarile vizibile in comportamentul si emotiile oamenilor, reflecta tulburari invizibile ale structurii dinamice a personalitatii lor. Din anumite puncte de vedere, teza lui Freud nu este total eronata. El avea dreptate cind spunea ca trebuie sa privim dincolo de suprafata, la cauzele interne ascunse. Biblia descrie inima noastra ca fiind inselatoare, astfel ca nu suntem intotdeauna constienti de motivele noastre (Ier. 17:9). Domnul Isus a folosit mustrarea cea mai severa pentru cei care erau preocupati cu scrupulozitate de vizibil, in timp ce refuzau sa priveasca cu atentie in interior, cauza adevarata a problemelor (Mat. 23:23,28). Deaceea, cunoasterea modului de functionare a naturii umane in interior este importanta in procesul cunoasterii, iar atunci cand este vorba de cunoasterea altora, mai intai trebuie sa ne cunoastem dinamica propriei noastre personalitati (Mat. 7:3-5).
Care este sursa emotiilor? Care este rolul si utilitatea emotiilor? Cum putem manui emotiile?
Sunt diferite nivele ale emotiilor. Ele nu trebuie sa conduca viata, insa nici nu trebuie negate. Cand spun ca nu pot avea emotii bune, nu reflect chipul lui Dumnezeu.
Emotiile trebuie sa fie traite, nu evitate, insa trebuie sa fie intelese. Doar suportarea durerii este de putina valoare. Pentru a invata sa folosim emotiile pentru expunerea zonelor care au nevoie de imbunatatire si pentru exercitare unei credinte mai profunde, trebuie sa cunoastem mai intai sursa emotiilor noastre.
DE UNDE VIN EMOTIILE?
Complexitatea realitatii launtrice a omului ne spune ca emotiile sunt generate tot intr-un mod complex. Teoriile simpliste nu raspund la nevoia omului de usurare:
– comportament rau produce emotii rele; indreapta-te!
– tinte rele produc emotii rele; redirectioneaza-ti viata!
– o gandire rea produce emotii rele; gandeste corect!
– o credinta rea produce emotii rele; fii spiritual!
Lucrurile pe care nu le intelegem ne afecteaza mandria noastra; ele ne pun in legatura directa cu disperata noastra vulnerabilitate si lucrul acesta nu ne place. Noi dorim solutii pentru problemele noastre emotionale, care sa nu necesite acceptarea lui Dumnezeu in dependenta absoluta. Aceasta ruta trebuie evitata.
Emotii placute – neplacute
Suntem fiinte reactive. Reactionam la mediul nostru in fuctie de ceea ce ni se intampla: o palma in fata produce durere, o mangaiere ne face placere. Asa cum un corp sanatos reactioneaza previzibil le anumiti stimuli, tot asa o persoana sanatoasa reactioneaza la diverse experiente placute sau neplacute, prin emotii placute sau neplacute.
Emotii constructive sau distructive
Tendinta noastra este sa fim preocupati de modul cum ne simtim si nu de valoarea simtamintelor noastre. O perspectiva mai realista a vietii ne spune ca viata aceasta este pregatitoare pentru cealalta, deaceea emotiile neplacute constructive sunt mai bune decat cele placute destructive. Desigur prima alegere este pentru emotii placute constructive.
Unele emotii interfereaza cu ceea ce oamenii trebuie sa faca – sa iubeasca pe Dumnezeu si pe semeni, deaceea pot fi socotite destructive. Emotiile care incurajeaza apropierea de Dumnezeu si semeni sunt constructive, pentru ca faciliteaza functionarea noastra conform intentiilor Facatorului nostru. Evaluarea emotiilor placute sau neplacute trebuie sa ne dea raspunsul la dilema: constructive sau distructive? Uneori, corectia interioara este necesara, in urma acestei evaluari.
Emotia constructiva sau distructiva nu depinde de ceea ce ni se intampla, ci de raspunsul launtric fata de orice situatie. Evenimentele stabilesc calificativul de emotii placute sau neplacute, insa noi insine suntem cei care hotaram ca ele sa fie constructive sau distructive. Prezenta emotiilor destructive indica nereguli legate de interiorul nostru.
Procesul emotiilor costructive sau distructive
Un eveniment negativ (fiul tau fumeaza marijuana), duce la emotii neplacute, care pot deveni constructive sau distructive, in functie de modul cum raspunzi la eveniment. Daca nu te simti amenintat, iar imagine ta personala ramane intacta – esti chipul lui Dumnezeu, ai valoare, indiferent ce ti se intampla, atunci vei percepe evenimentul ca pe o dezamagire, dar nu ca pe o amenintare personala. Dezamagirea va dori (nu pretinde!) ca lucrurile sa se indrepte. Daca se realizeza dorinta, apare multumirea – o emotie placuta. Daca dorinta este blocata, dezamagirea duce la durere profunda si manie indreptatita. Daca finalul este incert, emotiile de durere se schimba in preocupare productiva – explorare posibilitati, rugaciuni, sfatuire. Dorinta neamplinita in cele din urma duce la durere productiva – cine este Hristos, ce scopuri are cu noi, cai de a ajuta pe altii.
Acelasi traseu, dar distructiv, incepe cu pretentii defensive; amenintarea supravietuirii personale duce nu la dezamagire, ci la panica, apoi se fortifica autoconservarea. Actiunea responsabila este inlocuita cu autoprotejarea, slujirea de sine conducand la autodistrugere. Pasii urmatori sunt fie usurare nesigura (daca recidiveaza?) sau fie manie nestapanita, fie ingrijorare epuizanta sau manie coplesitoare si descurajare.
Procesul este similar si pentru evenimente placute, care pot fi deviate in emotii distructive. Emotiile placute depind total de evenimentele traite; calificativul de “constructiv” depinde total de intelepciune cu care privim evenimentele vietii. Atitudine de autoprotejare inradacinata in egiosm are putere de a corupe orice emotie, placuta sau neplacuta, facandu-le pe toate destructive. Contactul permanent cu Realitatea suprema poate transforma orice emotie, chiar cea mai dureroasa, in magistrale constructive de apropiere de Dumnezeu.
ROLUL EMOTIILOR
Emotiile servesc ca lumini indicatoare, comunicandu-ne ca am parasit pista, sau suntem pe drumul asemanarii cu Modelul. Simtamintele care ma jefuiesc de energie isi au radacinile in mine. Aceasta inseamna ca pot face ceva cu problemele mele emotionale. Nu voi putea sa fabric simtaminte placute, dar pot invata sa transform cele mai multe din emotiile mele in emotii constructive.
Nu sunt tehnici instant de a comuta registrul emotional de la anxietate la liniste. Emotiile sunt valoroase prin rolul lor de test continuu, pe drumul nostru spre maturitate. Rugaciunea ferventa dupa cercetarea Duhului este vitala (Ps. 139:23-24; Ier.17:9.10). Studiul Scripturii cu umilinta si incredere are capacitatea de penetra gandurile si motivatiile mele cele mai profunde (Ev. 4:12). Scopul autoexaminarii nu trebuie sa degenereze in preocupare de sine, ci sa descopere zonele necunoscute si necontrolate ale launtrului nostru. Desigur, studiul emotiilor noastre este o experienta umilitoare, pentru ca ne pune in legatura cu starea noastra de imperfectiune. Rasplata regasirii identitatii noastre primordiale sustine implicarea noastra in acest proces.
CE SA FACEM CU EMOTIILE?
Practic, este dificil sa-ti subordonezi emotiile legaturii cu Dumnezeu si ratiunii. Traim intr-o lume plina de suferinta. Care sunt strategiile ce pot fi aplicate? Nu lupta contra emotiilor tale. Recunoaste-le asa cum sunt. Uneori ne simtim maniosi, nelinistiti sau descurajati. Ce spunea Isus apropiindu-Se de Ghetsemani? Ma simt teribil! Realitatea este ca nu-ti poti controla in mod direct emotiile.
E.W., MYP, 152 … nu-ti poti controla emotiile, impulsurile, dorintele. Controleaza-ti vointa si vei face o schimbare in intreaga ta viata.
In ultima instanta, modul in care gandesti si te comporti poate schimba emotiile tale. Se poate intampla ca la un moment dat sa nu-ti poti controla prea mult emotiile, cu exceptia faptului ca folosesti un produs chimic, dar nici acesta nu ofera un control deplin.
Desigur, sunt si cazuri de imbolnavire neurologica care implica tratament. Aceste situatii nefericite trebuie intampinate rational, iar cei care accepta medicatia prescrisa nu o fac cu scopul de a-si modifica emotiile, ci pentru a le mentine sau readuce la normal. In asemenea cazuri, a refuza medicatia este mai rau decat de a o accepta.
Primul pas este sa simtim emotia, apoi sa o evaluam. Neemia plange in fata zidurilor daramate ale Ierusalimului; deliberat simte povara emotionala a ceea ce s-a intamplat. Rezultatul: o hotarare pasionata de a rezidi Ierusalimul. Isus traieste emotional intensitatea mortii Sale iminente, ca Inlocuitor al pacatosului, insa este decis sa implineasca toata vointa Tatalui.
Tendinta noastra este de a fugi de simtamintele neplacute, indiferent daca sunt constructive sau distructive. Cautam o posibilitate de nu le simti: o rugaciune scurta, un text favorit, o plimbare, o distractie. Mereu incercam sa ne simtim emotional confortabil. Recunoasterea a ceea ce suntem noi in realitate, ne conduce la a accepta iertarea si ajutorul lui Dumnezeu. Desigur, poti sa te simti oribil, mizerabil, dar emotiile trebuie recunoscute asa cum sunt. Fiind crestin, nu esti imunizat in fata tuturor tipurilor de emotii. Diferenta este in suveranitatea emotiilor pozitive.
Negarea este un mod de viata care ne lipseste de capacitate de veni in legatura apropiata cu viata alcuiva. Pentru ca am sigilat sfera profunda a interiorului nostru, nu suntem capabili a discerne aspectele profunde ale vietii altora.
Trairea emotiilor este doar parte a procesului cresterii; ele trebuie sa conduca la pocainta, credinta si ascultare. Ahab s-a maniat pentru refuzul lui Nabot, insa aceasta emotie a fost lasata sa devina distructiva. Emotiile ne obliga la angajare in realizarea chipului lui Dumnezeu in noi.
Abandonarea autoprotejarii nu inseamna exprimarea deschisa a intregii noastre game emotionale. Gradul in care ne vom exterioriza emotiile va fi guvernat nu de frica de consecinte, ci de angajamentul nostru de a iubi pe altii. A onora pe Dumnezeu ca Realitate centrala, implica limitarea voluntara de spune ceea ce simt, in relatie cu binele celor din jur. A spune adevarul in iubire este exprimarea onesta a emotiilor, cu respectarea conditiei de a nu afecta relatiile cu semenii, ci dimpotriva, a le intari.
Nu vreau sa credeti ca reduc in vreun fel importanta emotiilor in viata noastra. Tot ce spun este ca ele nu trebuie sa ocupe locul soferului. Este adevarat ca emotia este extrem de importanta in arta, muzica, sexualitate, romanta.
E. White era preocupata sa realizeze o masa atractiva. Vedeti, daca eliminam amotiile, daca le aruncam peste bord, viata este searbada, pentru ca rolul lor este extraordinar, insa ele nu trebuie sa fie sistemul de directie al vietii noastre.
Trebuie sa incercam sa ignoram, sa evitam constientizarea emotiilor? Punctul critic este acesta: nu trebuie sa nu ai emotii, ci emotiile sa nu te aiba pe tine (adica sa nu te domine)!
Nu este nimeni care sa nu doreasca sa se simta bine, cu exceptia masochistilor. Insa, chiar si in aceasta situatie este un simtamant de bine in a fi masochist: aceasta este placerea lor! Exemplu: banchet la scoala; concurs intre baieti: cine inghite mai multe macaroane fara sa le mestece. Am castigat, insa am vomitat si cateva zile am fost bolnav.
EMOTII CONVERTITE
Un tanar crestin casatorit de aproximativ o luna, a intrebat: este corect sa am emotii placute in noaptea nuntii? Psihologul i-a raspuns: daca nu reusesti, vei fi dat jos din pat!
Este tragic sa gandesti ca emotia placuta este asociata intotdeauna cu pacatul. Intimitatea casatoriei este o unire bazata pe iubirea reciproca si este darul lui Dumnezeu. Nu poti fi sigur si fericit, cautand sa elimini emotia pozitiva din legatura iubirii. Cred ca un crestin trebuie sa aiba emotiile cele mai curate si mai pozitive, comparativ cu orice alt stil de viata cunoscut. Desigur, nu este vorba de emotiile momentane, care uneori pot fi foarte neplacute, mai ales pentru un crestin responsabil. Insa la modul general, chiar acele aspecte pur umane ale vietii noastre vor fi cel mai bine implinite printr-o vietuire crestina, chiar in sfera simtamintelor si emotiilor. Corect inteles, acest capitol ne spune ca un crestin trebuie sa aiba o viata emotionala mai buna decat un necrestin.
Emotiile intra intr-un proces de rafinare dupa convertire. De ce ne permitem ingaduinte nesanatoase? Din cauza sistemului nostru emotional care ne ademeneste. Cu privire la prima ispita, la pomul cunostintei binelui si raului, E. White face un comentariu interesant. Satan a oferit lui Adam si Eva o stare euforica si ei au acceptat-o. Eva spune lui Adam: ma simt extraordinar! Care este modalitatea deosebirii binelui de rau? Emotia? Chiar daca se simtea extraordinar, ceva teribil se intamplase cu ea, insa nu o interesa ce spune Dumnezeu, ci modul cum se simtea. Si Adam crede.
Esenta pacatului, in sens psihologic, este sacrificarea relatiilor personale pentru placere egoista. Tu ma faci sa ma simt bine, eu te fac sa te simti bine, deci felul cum te simti stabileste binele. Tu esti mijlocul pentru satisfacerea mea. Egoismul este imoral. Prin convertire, natura noastra este schimbata.
Este OK sa ai simtaminte, dar nu este OK ca ele sa te domine. Trebuie sa ne permitem sa avem si emotii negative. Tinta noastra nu trebuie sa fie aceea sa le ascundem, sa le reprimam, sa le ignoram, ci cum sa le facem fata cand apar. Bolnavi psihici au fost vindecati pentru ca li s-a permis sa fie liberi sa aiba crize si manifestari specifice. Apoi medicii au putut sfatui cum sa faca fata acestor crize. Diferenta intre un crestin si un necrestin (asa ar trebui sa fie!) nu consta in emotiile pe care le experimenteaza sau care vin, ci in emotiile care il stapanesc
