Omul: intre atom si stele
De Dr. Sandulache Sorin
Fiinta umana unitara si integrala: bio-psiho-spirituala
"Te laud, Doamne, ca sunt o faptura atat de minunata." Ps 139,14.
"Ce capodopera este omul! Ce nobil in ratiune!
Frumusetea lumii! Modelul desavarsit al fiintelor!" Shakespeare.
"Omul … o trestie ganditoare." Pascal.
Introducere
Petre Tutea afirma in ‘Antropologie crestina’, ca o definitie a omului in afara de gratie si revelatie, nu este posibila. De asemenea, marele filozof roman stabileste ca pozitia omului este determinata de relatia sa cu Dumnezeu, cu cosmosul, cu semenii si cu sine. In cele ce urmeaza vom aborda problematica atat de complexa a fiintei umane, sub aspectul dimensiunilor sale bio-psiho-sociale si spirituale, cat si al pozitiei si relatiilor sale fata de coordonatele amintite.
Din punct de vedere biologic, retinem pentru discutie doar doua aspecte: problema originii si a starii de sanatate.
Pe taramul ontogenezei se confrunta doua teorii majore: creationista si evolutionista. Evolutionismul, desi are inca multi adepti si pretentii asa-zis stiintifice, n-a depasit cu adevarat stadiul ipotezelor si supozitiilor, cazand in desuetudine. Principiul al II lea al termodinamicii legifereaza ca tendinta oricarui sistem deschis este catre entropie maxima, ajungand la dezorganizare si intra in circuitul natural al materiei si energiei. Este sensul existentei in care fiintam.
Bunul simt comun ne confirma ca orice parte a realitatii concrete necesita conceptie, investitie de informatie, energie si substanta pentru a obtine structura si functia dorita. Este dovedit matematic, conform legilor probabilitatii ca nici varsta geologica milenara a pamantului, nici volumul sau atmosferic global, chiar in conditii de sinteza ideale, nu sunt suficiente pentru aparitia prin hazard a unei singure molecule de hemoglobina, constituient al sangelui care – afirma Biblia in mod stralucit, pentru gradul de intelegere al omului la un moment dat – este viata organismelor vii. Si totusi, fiecare fiinta vie are miliarde, nu doar de astfel de molecule, ci de celule, tesuturi, organe si sisteme cu o complexitate si performante uimitoare.
De asemenea, n-a fost demonstrata niciodata teoria sustinuta de Lamarck, Lisenko si altii, potrivit careia caracteristicile dobandite se transmit generatiilor urmatoare.[1] Prin anul 1940 Nikolai Vavilov a fost condamnat la moarte pentru ca a combatut punctul de vedere al lui Trofim Lisenko. Sentinta va fi comutata in inchisoare pe viata, dar el va muri dupa 3 ani datorita torturilor.[1]
Prezenta numeroaselor asa-numite sisteme complexe ireductibile, in cadrul organismelor vii, dovedeste ca viata nu este produsul evolutiei. Acestea sunt structuri anatomice complexe, a caror fiziologie n-ar putea sa se exprime decat in forma lor definitiva, actuala, avand caracter secvential, in cascada si depinzand, unele de altele in forma lor finita.
Creationismul, cel putin la fel de stiintific, daca nu chiar mai riguros decat evolutionismul, prin argumentele si dovezile paleobioologiei, geologiei, astronomiei si a altor stiinte, sustine ca afirmatia biblica a originii Universului, vietii si omului prin Creatie de catre un Dumnezeu Atotputernic, Atotstiutor si iubitor este perfect credibila in sensul sau strict literal, rezistand tuturor exigentelor logice, istorice si stiintifice. Aceasta pozitie este demna de fiinta umana si are imensul avantaj de a conferi omului noblete, incredere si speranta.
Conceptia antropologica crestina, biblica asupra omului considera ca inacceptabile, atat pozitiile materialiste care reduc omul la suma constituentilor sai materiali si viata la simple procese fizico-chimice, cat si cele spiritualiste, care promoveaza ideea unei entitati nemuritoare, farama a divinitatii, cu existenta proprie, autonoma, dupa moartea biologica. Conform declaratiei inspirate a Ap. Pavel, ‘singurul care are nemurirea’ este Dumnezeu (1Tim.6,16), izvorul primordial al vietii si existentei. Promisiunea fara acoperire a nemuririi neconditionate moral sau spiritual apartine celui rau si a coincis cu momentul celei mai mari tragedii a acestei planete si a umanitatii – caderea in pacat – care n-a adus decat suferinta, teama, rusine, alienare, vinovatie si moarte. Omul a fost creat cu posibilitatea nemuririi, conditionata etic si religios, pe care a pierdut-o in Eden, datorita neascultarii si razvratirii fata de Dumnezeu. Ea poate fi redobandita prin mantuirea oferita in dar, in urma crucificarii lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Mantuitorul nostru, la Golgota, daca acceptam oferta Cerului prin credinta si refacem relatia noastra cu Dumnezeu.
Referitor la starea de sanatate, tinand de aceeasi dimensiune biologica a fiintei umane, celebra definitie OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii), afirma ca sanatatea nu insemna doar absenta bolii, ci este o stare de bine fizica, psihica si sociala. Omul, posesor al unui organism minunat, trebuie sa aiba un minim de cunostinte anatomice, fiziologice si de igiena, sa-si conserve sanatatea – unul din bunurile sale cele mai de pret si, sa nu incalce legile acesteia.
In perspectiva biblica, holistica asupra omului, toate dimensiunile fiintei sale sunt unitare, se interconditioneaza reciproc, starea de bine ca si suferinta de la un anumit nivel, antrenandu-le si pe celelalte. ‘Mens sana in corpore sano’ spuneau anticii. Eventualele clivaje aparute, mai ales in domeniul psiho-moral, cu discrepante intre gand si cuvant, intre cuvant si act, tin de natura schizoida a pacatului, influentand negativ sanatatea in intregul sau.
Referindu-ne la aspectele biologice, abuzul alimentar sau toxicele uzuale (alcool, tutun, cafea, droguri sau medicamente neprescrise – polipragmazie), expunerea intempestiva la variatii de temperatura exagerate, surmenajul sau sedentarismul, poluarea sau nerespectarea regulilor de igiena elementara, pot aduce omului multa suferinta.
Prin dimensiunea biologica si prin cea psihica isi defineste omul raporturile intime cu sine insusi. O imagine echilibrata de sine, o atitudine corecta fata de sine si in raport cu ceilalti, cu respectarea legitatilor intrinseci, ii aduce omului un plus de armonie si contribuie la dezvoltarea personalitatii sale.
Latura sufleteasca a omului sau psihicul sau cuprinde compartimentul cunoasterii, afectivitatii si al vointei. Ratiunea, cunoasterea, capacitatea de a gandi si comunica, de a proiecta si abstractiza, face din om coroana creatiunii, ii da posibilitati nelimitate de dezvoltare, dar si responsabilitati uriase, atat fata de sine ca liber arbitru, cat si fata de mediul sau natural, planeta Pamant. Prin aceasta instanta omul ia act de istoria si destinul sau, se poate raporta fata de Dumnezeu, fiind constient de alegerea sa si consecintele acesteia.
Afectivitatea este functia psihica prin care omul reflecta reactia sa fata de realitate, acceptand-o sau respingand-o; este sediul dispozitiei si sentimentelor, locul de nastere al dragostei si urii, convingerilor si increderii, atasamentului sau aversiunii. Aici inmuguresc motivele si de aici explodeaza mania sau se urzesc resentimentele.
Vointa este capacitatea omului de a lua decizii, de a-si traduce in fapte optiunile, de a precipita in comportament bogatia sau dimpotriva, saracia sa interioara. Nu vom uita functiile psihice de sinteza: caracterul, constiinta, personalitatea, care dau nota distincta si chiar valoarea fiecaruia dintre noi.
Echilibrul sufletesc, sanatatea psihica, este la fel de importanta ca si sanatatea corporala si sunt interdependente, asa cum am aratat. Deseori, suferinta psihica este rodul unor carente de educatie sau, mai frecvent si mai grav, unor carente afective; de asemenea ea poate fi rezultatul suprasolicitarii, stress-ului, sau poate avea o determinare pur morala, intrand in categoria patologiei de relatie. Nemultumirea, invidia, ura, cultivate ca stari permanente, pot activa verigi si mecanisme ale patogenezei psihice, ajungand sa-l coste cu mult mai mult pe cel care le cultiva, decat pe cel impotriva caruia sunt indreptate. Dimpotriva, cultivarea recunostintei, satisfactiei si a unui spirit multumitor, a relatiilor armonioase si efortul de a face pe altii fericiti, mai ales atunci cand acestia se afla in dificultate – aceasta atitudine are un important rol profilactic si curativ in domeniul sanatatii sufletesti.
Si iata cum am patruns deja in sfera dimensiunii sociale a omului; prin semenii sai, individul se maturizeaza ca om si prin relatie cu altii ajunge sa se cunoasca mai bine pe sine, macar in parte. Relatiile interumane sunt guvernate de morala, religie si chiar justitie. Din nefericire, aceste relatii sunt departe de a fi perfecte; egoismul, inechitatea, imoralitatea, rautatea, violenta. crima, razboaiele, invenineaza mult relatiile dintre oameni, produc prea multe victime si prea multa suferinta. Aceasta realitate cruda ne atrage atentia ca lumea noastra nu este nici pe departe cea mai buna dintre lumi, facandu-ne sa tanjim dupa ceea ce am pierdut si care poate fi regasit – paradisul. Adesea sunt cercetate atat cauzele, cat si solutiile in exterior, in operatii de cosmetica socio-economica sau politica, neglijand aspectele profunde, launtrice ale fiintei omenesti. Schimband oamenii va fi schimbata si societatea, dar pentru aceasta trebuie sa ne redescoperim constiinta si caile de cunoastere si dialog cu Creatorul si Mantuitorul nostru, Dumnezeu.
Aceasta este dimensiunea spirituala a omului, capacitatea de a intra in relatie cu Dumnezeul sau. Dincolo de cultura si civilizatie, de aspiratia catre adevar, bine si frumos, se afla in om ‘gandul vesniciei’ (Eclesiastul 3,11), respectul si inchinarea fata de Dumnezeu. Din nefericire, omul modern, secularizat si-a deturnat aceasta dimensiune catre alte prioritati, intorcand spatele lui Dumnezeu. Va trebui sa reinvatam ca nimeni nu reprezinta mai bine aspiratiile fundamentale ale omului catre adevarul absolut, catre binele etern si slava si frumusetea neasemuita, decat Acela care zice: ‘Eu sunt Calea, Adevarul si Viata’ si care este Isus Hristos, Mantuitorul oricarui om.
O conceptie integratoare asupra sanatatii la toate nivelele dimensiunii fiintei umane
Toate poruncile lui Dumnezeu sunt expresia dragostei, bunatatii si grijii Sale fata de noi. Fiecare dintre ele contine in mod implicit o imputernicire de a o implini si fagaduinta unor binecuvantari care sunt consecinte ale ascultarii. Orice incalcare a poruncilor Sale are consecinte nefaste si aceasta realitate dureroasa ne atrage atentia asupra faptului ca legile Sale nu sunt doar un cod legalist arbitrar, ci sunt intricate in mod intim cu structurile si legitatile existentei noastre.
Pentru omul pacatos, exista o tentatie morbida de a incalca orice regula ca o exprimare a unei libertati si independente prost intelese care de fapt nu este decat razvratire. Ceea ce trebuie sa intelegem noi, din caracterul detaliat al rescriptiilor cu caracter medico-sanitar din Cuvantul lui Dumnezeu, este profunzimea interesului si dragostei Sale fata de noi. Ioan 10,10
Pangarirea propriului nostru organism care este in acelasi timp templul lui Dumnezeu (1 Cor. 6,19-20) prin comportamente si obiceiuri nesanatoase, conduce in mod necesar la autodistrugere si nu trebuie vazuta doar ca o pedeapsa arbitrara din partea lui Dumnezeu. „Fiecare tip de samanta produce holde conform soiului ei. In viata omului se aplica aceeasi lege a determinismului. …Dumnezeu nu distruge pe om, orice om ruinat atinge aceasta stare prin autodistrugere.” COL 84-85
Exista unii care ezita sa accepte darul vietii de care Hristos ar dori sa ne bucuram. Ei se tem ca Dumnezeu doreste sa le rapeasca ceva, ca Dumnezeu ar dori sa traiasca o viata frustranta, se tem ca nu cumva calea lui Hristos sa nu fie cu adevarat binecuvantata cu pace, fericire, bucurie, asa cum ne este prezentata in Cuvantul Sau. Consecinta – ei raman sclavi ai pacatului, prinsi in capcanele unor obiceiuri autodistructive. Daca Dumnezeu trebuie sa ne mantuiasca, adeseori El trebuie sa ne salveze de noi insine, trebuie sa ne ajute sa rupem cercul vicios al unor comportamente inrobite de pacat. Dumnezeu nu ne doreste decat sanatate, fericire si sfintenie. 2 Cor. 6,16-18
Este uimitor sa constati ca dupa mii de ani de regresie datorita consecintelor legilor pacatului si ale mortii, cu o imagine palida a chipului Sau odata reflectat in noi prin creatie in mod desavarsit, El continua sa ne iubeasca. In ciuda degenerarii si schilodirii pe care a produs-o pacatul in fiintele umane, desi Dumnezeu are atatea alte fiinte desavarsite pe care sa le iubeasca, El continua sa ne duca dorul. De aceea El ne implora inca si astazi sa alegem adevarul, binele si viata. Deut. 30,19-20
Exista multe detalii in legatura cu viata pe care ar trebui sa o traim noi ca fii si fiice ale lui Dumnezeu. Sfanta Scriptura si Spiritul Profetic sunt pline de instructiuni pretioase din partea lui Dumnezeu care ne invata cum sa traim pentru ca sa ne bucuram de sanatate si fericire. Toate aceste instructiuni nu fac altceva decat sa conduca la o asemanare cat mai apropiata de exemplul Domnului Isus Hristos. Cu cat vom studia mai atent modul Sau de viata, cu cat vom trai intr-o comuniune mai stransa cu El, cu atat vom deveni mai asemanatori Lui si Il vom reprezenta pe Dumnezeu mai desavarsit in fata lumii. Nu trebuie sa vedem in regulile unui stil de viata sanatos niste restrictii frustrante si prohibitive, ci mai degraba niste secrete dezvaluite ale fericirii autentice
