Revin, simtind nevoia sa mai adaug cate ceva gandurilor mele relativ la impactul pe care Media il are asupra fiintei umane. Media, acest mijloc de informare care s-a transformat intr-o afacere profitabila, absorbindu-ne nu doar timpul pretios ci si personalitatea… Am fost extrem de surprinsa descoperind ca observatia mea referitoare la tineretul care pare sa devina tot mai instrainat si singuratic, a fost considerata cu ingrijorare si cercetata in America de nord. Articolul ‘You Gotta Have Friends’ de Robert Putnam, aparut in revista Time (Canadian edition/July 3,2006) prezinta rezultatele cercetarilor unui grup de sociologi care au comparat studiile din 1985 cu cele din 2004, raportand cu surprindere si ingrijorare, o scadere de o treime a numarului celor cu care americanii ar fi dispusi sa discute ‘probleme importante’. Studiul in cauza se numeste sugestiv ‘Social Isolation in America’.
Autorul, profesor la universitatea din Harvard, afirma ca ar fi tras un semnal de alarma cu sase ani in urma, la care sociologii au reactionat cu indoiala si suspiciune. Putnam banuieste ca ar mai putea sa treaca inca zece ani pana ce americanii sa accepte ca legaturile sociale in comunitatile din Statele Unite sunt pe cale de disparitie.
Toate studiile, vechi si noi arata ca generatia care are acum intre 50 si 60 de ani, asa-numitii ‘baby boomers’, sunt mult mai singuratici decat parintii lor, in timp ce copiii lor sunt inca si mai izolati din punct de vedere social. In mod constructiv si inerent, specialistii isi pun intrebari, printre care si ‘de ce?’ Au fost adusi in discutie mai multi factori, dar Putnam crede ca TV este cel mai vinovat de crearea unei asemenea izolari in societate; printre efectele deja bine-cunoscute in America ale acestei izolari, autorul enumera: blazarea si lipsa de interes a copiilor in a fi de succes, cresterea criminalitatii, pipernicirea generozitatii si moartea prematura.
Desi ar putea parea exagerat, este totusi adevarat ca oamenii care traiesc inconjurati de prieteni si familie, avand relatii puternice si sanatoase, au nu doar o viata mai lunga, ci si o calitate a vietii (inclusiv batranetii) deosebita; cei care apreciaza si in consecinta petrec mai mult timp cu si pentru alti oameni, sunt mai fericiti, satisfacuti sa isi implineasca scopul vietii lor oferind si primind afectiunea si aprecierea celorlalti. Pentru astfel de oameni relatia e mai importanta decat regulile, ori lucrurile (posesiunile), asa incat, in mod evident, ei petrec timp cu altii in loc sa fie mai mereu singuri cu TV, carti, reviste, computere sau alte distractii care alieneaza, mai mult decat sa apropie oamenii.
Este interesant si nu intamplator ca oamenii acestia tanjesc dupa o implinire pe care ei stiu ca o pot gasi doar in relatiile pe care le construiesc, caramida cu caramida, depunand eforturi inteligente si rasplatite pe deplin. Asemenea relatii de valoare nu se nasc din senin, si nu se intretin de la sine; ba mai mult, asemenea relatii care satisfac si imbogatesc sufletul nu se cladesc in fotoliu la TV sau cu reviste – ci se intaresc prin daruire reciproca si comunicare fara prejudecati. Relatiile acestea miraculoase si de invidiat pornesc firesc de la respect reciproc, acceptarea diferentelor si consideratie pentru ceilalti, punandu-i mai presus decat sinele. Asemenea relatii puternice si sanatoase se bazeaza pe dragostea pentru oameni, dragoste care inseamna mai mult decat acea fluturare in piept sau stomac, pe care o numim mai curand atractie fizica, dacat dragoste. Iubirea aceasta de oameni, iarasi, nu este ceva cu care ne nastem, ci porneste de la Dumnezeu, unde isi are salasul; cerandu-I lui puterea de a-i iubi pe ceilalti ca pe noi insine, descoperim noi si minunate punti si portite care ne leaga misterios si duios de orice fiinta omeneasca. Cei care isi fac un obicei si o onoare din cererea adresata lui Dumnezeu de a fi ajutati sa iubeasca oamenii asa cum ii iubeste El, aceia vor primi darul acesta de pret si vor fii fericiti sa fie de folos celorlalti. Ei se pot ridica astfel la o treapta mai inalta a conditiei umane, deasupra sentimentelor marunte care ne tulbura zilnic pe plan emotional; ei vor privi invidia, mandria si egoismul ca nimicuri aducatoare de tulburare si le vor ocoli cu staruinta, fiind atenti mereu sa nu cada ispitei de a le nutri.
Daca ne intrebam cum ne putem alege prietenii de care avem atata nevoie, raspunsul vine de la sine: intrebandu-L pe cel mai bun prieten al nostru, Dumnezeu. El ma cunoaste si pe mine si pe cei cu care as putea fi tentata sa vreau sa dezvolt o relatie de prietenie mai adanca. De ce mi se pare asa de simplu sa ma indrept spre Dumnezeu pentru orice intrebare, problema sau dorinta as avea? Doar pentru faptul ca El mi-a dovedit ca ma iubeste, asa incat Il iubesc si eu, ca un raspuns firesc. Dar si fiindca mi-a dovedit ca este acolo pentru mine, oricand am nevoie de El. Si pentru ca imi raspunde chiar si la intrebari simple, la care as putea raspunde si singura, fara sa-L mai ‘deranjez’. Sau poate tocmai fiindca El nu e deranjat niciodata, de nici una dintre intrebarile mele…ci dimpotriva, isi doreste asa de mult sa ma conduca in toate – dar toate alegerile mele, incat ar prefera sa Il las pe El sa aleaga pentru mine intotdeauna, din moment ce El stie cel mai bine ce este cel mai bun pentru mine, iar eu nu.
Cu cat mai des Il las pe El sa aleaga in locul meu, cu atat mai linistita sunt si am pacea de care as fi lipsita, ingrijorandu-ma pentru tot felul de detalii mici sau mari, lucruri obisnuite ori de mare importanta… Desi nu spun ca este usor, afirm cu tarie ca este cel mai de pret sa invat sa ma consult cu Dumnezeu in toate detaliile vietii mele. Daca doriti, puteti incerca si voi; spuneti-I lui Dumnezeu ca doriti sa va ajute si El va va invata cum sa faceti curatenie in alegerile, sentimentele, relatiile si prieteniile voastre. Dumnezeu se bucura privind la cei care au o purtare prietenoasa oricand si cu oricine, pentru ca in felul acesta ei Il reprezinta pe El mult mai exact decat cei care aleg sa se inchida in ei insisi, avand ca prieten nedespartit inselatoarele mijloace Media.
Sursa: www.crestin.org
