Realizez ca o discutie despre Media poate sa se extinda la nesfarsit, cu argumente pro si contra. Deoarece cunoastem argumentele pro pe care oricine le poate enumera si sustine cu ardoare, eu continui sa privesc la acele motive pentru care Media nu este cel mai bun tovaras de drum…ori mai bine zis de canapea. Am vazut deja cum ne poate pacali si cum ne poate ajuta sa pierdem mult prea mult timp in cautare de informatie iar acum as dori sa ma opresc asupra departamentului distractii, oferit de Media. Nu vreau sa credeti ca distractiile sunt totdeauna privite in mod negativ, si nici ca ar trebui sa fim posaci in timpul nostru liber. Dimpotriva! Cred ca ar trebui sa staruim intr-o atitudine pozitiva, veseli si fericiti, indiferent de circumstantele in care ne aflam. Suna demagogic? Nu tocmai, daca luam in consideratie faptul ca avem un Creator care ne iubeste atat de mult incat este dispus sa petreaca cu noi fiecare moment al zilei, si cand muncim sau studiem, si cand ne odihnim.
Aici ar incapea o paranteza, referitoare la odihna activa, termen uzual si cu siguranta prea uzat in trecutul comunist, dar care nu si-a pierdut pe de-a-ntregul sensul si menirea. Cunosc barbati care se relaxeaza gatind si femei ce urasc gatitul; batrani (si nu numai) care se bucura si se odihnesc gradinarind, in timp ce majoritatea adolescentilor ar considera munca in gradina o corvoada de pe timpul bunicii…si exemplele ar putea sa continue. Ideea esentiala este sa te ocupi cu ceva folositor tie si altora, chiar daca aceia sunt doar cei din familia ta, in timp ce te bucuri de natura sau chiar de o placuta si incitanta conversatie. Odihna activa poate fi adancirea intr-un hobby –cum am mentionat mai sus, sau chiar o munca usoara depusa in folosul altcuiva. Pentru cei mai tineri se poate gasi oricand un companion mai in varsta care are nevoie de un pic de ajutor. Petrecand timp cu si pentru altii ne aduce satisfactia de neegalat a jertfirii de sine si nu in ultimul rand, aprobarea cerului.
Sa ne intoarcem insa la distractii; toti avem nevoie de ele. Astazi lumea care traieste in centrele aglomerate nu mai iese la poarta sa stea de vorba cu vecinii (desi se mai intampla totusi, la usa de la intrare a blocului!). In ziua de azi tinerii merg la restaurant (Mc Donald’s, de exemplu), la film sau video, ori se opresc ore intregi in fata ecranului TV sau a computerului; mai sunt si discotecile si petrecerile galagioase (pe care, sincer vorbind, nu le-am agreat la nici o varsta!). Ce vad eu rau in toate astea? Totul si nimic; asa cum si apostolul Pavel spune, “Toate lucrurile sunt ingaduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt ingaduite, dar nu toate zidesc. Nimeni sa nu-si caute folosul lui, ci fiecare sa caute folosul altuia”(1 Cor. 10:23,24). Ne putem indrepta spre locuri decente unde sa intalnim persoane de varsta apropiata cu care sa avem ceva in comun, atata timp cat acel ceva ne inalta standardele morale si nu dimpotriva. Poate ca ar trebui sa ne alegem distractiile in asa fel incat sa ne reprezinte atat pe noi cat si pe Dumnezeul care ne vrea in siguranta din toate punctele de vedere. In oricare tip de distractie exista un domeniu (mai mult sau mai putin inchis – vezi matematica!) degradant, ceea ce nu il face insa, in mod automat, de nedorit! Limitele dintre sigur si nesigur, moral si imoral, frumos si urat, sunt de multe ori invizibile si insiduase.
Sigur, veti spune, dar asa se distreaza lumea astazi! Cata satisfactie avem de pe urma acestor distractii, insa? Cu ce gust ramanem la final? De ce nu am incepe sa ‘monitorizam’ senzatiile si gandurile pe care le avem, dandu-le mai mult credit atunci cand ceva pare sa nu fie tocmai in regula?! De multe ori simtim ca nu e bine ce facem dar continuam; avem nevoie sa invatam sa spunem ‘nu!’ inainte de a fi prea tarziu. Avem nevoie sa ascultam glasul acela interior, care ne previne si care este constiinta nostra, prin care Dumnezeu ne vorbeste cu soapte calde, pline de dragoste si uneori cu durere…
Apoi, veti spune, ce e rau in a vedea filme cu cei dragi, nu tot impreuna suntem? Categoric, nu! Suntem cu trup si suflet implicati in actiunea filmului, suferim si ne bucuram cu personajele lui, dar nu suntem impreuna cu cei dragi, ci doar alaturi de ei, intr-un acelasi spatiu si timp. Ne separa insa o lume intreaga, o lume imaginara, straina.
De fapt noi alegem sa ne implicam in povesti total straine noua, indepartandu-ne de cei dragi, fiind tot mai indiferenti la nevoile si trairile lor. Pe cand se termina filmul, fie mai vrem sa urmarim un altul, fie suntem mult prea osteniti pentru a mai avea timp sa petrecem impreuna cu familia sau prietenii. Nu stim -si nu avem timp sa aflam- cum se simt ei, ce gandesc si ce nevoi au. Dumnezeu nu vrea ca noi sa ne incarcam emotional cu povesti straine de viata noastra… El stie ca emotiile sunt o parte importanta in viata de zi cu zi si vrea ca noi sa ne pastram resursele pentru a putea fi capabili sa ne rezolvam problemele noastre, ceea ce oricum, ne solicita suficient de mult si de intens.
Asta nu inseamna totusi ca Dumnezeu ne vrea egoisti, ci doar intelepti. A ne implica in viata altora, a le oferi tot ajutorul de care au nevoie, incurajandu-i si motivandu-i in nevoi, este tot ceea ce putem face mai bun. Schimbul de energie, daruire, sentimente si partasie care are loc intre doi oameni care lucreaza impreuna este de o inestimabila valoare, in comparatie cu orice ar putea Media sa ne ofere. Media ne poate oferi informatie de valoare, dar din pacate, nu numai: este o afacere in care se investesc bani, cerand in schimb de la noi, timp. Timpul este insa valoarea noastra de pret si ar trebui sa il folosim cu intelepciune, intrebandu-ne in mod constant unde ar trebui sa fim in fiecare clipa, asa incat sa avem satisfactia ca am trait pe deplin si lipsit de egoism, orele fiecarei zile. Cunoscand si respectand prioritatile pe care le-am stabilit deja, fiind disciplinati deci, ne poate aduce mari satisfactii atat noua cat si celor dragi noua. Toti apreciem cand cineva petrece timp de calitate cu noi, pur si simplu pentru ca ne iubeste, adevarat?
Bine, atunci cum sa ne alegem distractiile? Simplu, intreband si sincer dorind sa aflam, pe cel care ne e aproape. Vom avea astfel surpriza sa descoperim ca o plimbare ar fi mai de dorit decat un film ori discoteca. O discutie adanca, unde fiecare comunica sentimente nespuse inca si ganduri sau idei, ar putea sa ne ajute sa ne apropiem nesperat de mult. Am putea intelege astfel ce gandeste celalalt cu adevarat; am putea avea surprize, dar ele conduc la o mai adanca relatie, o mai buna intelegere si la hotarari importante. Suntem adesea surprinsi sa aflam ca nu stim prea multe unii despre altii, ca nu stim prea multe nici despre noi insine. Dumnezeu ne cunoaste insa mai bine si stie ca avem nevoie unii de altii; El alege chiar sa se foloseasca de oameni, atunci cand vrea sa ne ajute. De aceea vrea sa ne foloseasca si pe noi, cand ne trimite sa facem ceva pentru altii.
Intreband pe Dumnezeu, nu in ultimul rand, ne va da cea mai mare satisfactie, conducandu-ne spre tinte noi si aventuri interesante, lectii de viata de mare pret, care nu ar putea fi inlocuite de soiul acela de distractii ieftine, la indemana, dar care in realitate ne stafidesc emotional si ne instraineaza unii de altii. Cum ne poate Dumnezeu ajuta in alegerea distractiilor? Atunci cand citim cuvantul Sau, devenim tot mai familiari cu El, cu cerintele si standardele Sale inalte, cu ceea ce Il bucura ori Il intristeaza; apoi dorim sa Il cunoastem mai bine si urmandu-L, descoperim satisfactii noi, irezistibil de dulci. Dezvoltam astfel o realatie de prietenie cu Dumnezeu, descoperindu-L pe El pas cu pas, cat si noi directii in care ne va conduce intelepciunea Sa nelimitata si dragostea sa binevoitoare. Atunci cand stim cum sa ne lasam condusi de El, ne simtim in siguranta, iubiti, avand un fel de pace pe care nimic din lumea in care traim nu ne-a putut-o da.
Sursa: www.crestin.org
