Da, chiar și în secolul 21 omul este o ființă socială, care are nevoie de un anturaj și de susținerea celorlalți în momentele dificile. Fiecare dintre dumneavoastră este de această părere, sper! Atunci cum se face că, în loc să avem relații tot mai bune – pe baza experienței anterioare a omenirii!- relațiile noastre sunt din ce în ce mai sărace, mai îșelătoare și mai sporadice?
Oare nu alegem noi strâmb, când punem mai presus decât familie, prieteni, colegi sau simple cunoștințe și vecini, lucruri impersonale ca programe TV, filme, distacții în care nimeni nu ne contrazice (nefiind oameni reali, acolo, cu noi); în schimb suntem zilnic modelați de țelurile, visele și dorințele altor oameni, pe care noi le luăm de bune fără să le filtrăm, fără să cârtim sau să gândim. Acesta este un mare pas înainte realizat de Media și un altul înapoi, străbătut cu frenezie de rasa umană.
Reclamele, filmele, articolele din reviste, programele distractive și altele de acest fel, ne aduc în lumină anumite criterii de inteligență, frumusețe, spunându-ne la tot pasul ce e bine și ce e rău, frumos sau important. Bărbați și femei printre noi se consideră acceptați în conformitate cu acele prestabilite criterii (femei slabe și bărbați duri sau bogați, de ex.). Media ne vinde iluzii într-un mod agresiv și chiar abuziv, considerând faptul că fiecare dintre noi e asaltat de o cantitate impresionantă de informație vizuală și auditivă, pe care nici măcar nu o solicităm în vreun fel… Aceasta face parte din lumea modernă a zilelor noastre, zi de zi.
Cu cat este mai inoportună, informația ne manipulează cu mai mult succes. Ne dorim să fim mai frumoase și mai slabe, comparându-ne cu modelele. Dar nu stim cât cheltuiesc ele pentru aspectul lor fizic. Iar dacă ne gândim la asta, ne dorim tot atât de mulți bani cât au ele. Dacă am gândi realist, am înțelege că adevărul și valoarea stau în altceva… Ne cheltuim banii pe ‘tratamente’ presupunând că ar putea sa ne ajute să nu îmbătrânim…dacă e posibil pentru elite, de ce nu și pentru noi? In final, trist dar adevărat, cel sau cea de lângă noi nu mai este la fel de interesant(ă), competitiv(ă) ca înainte sau nu mai prezintă destule avantaje! Devenim și ipocriți, nu doar manipulați, dar nu peste noapte, ci în timp, educându-ne cu ceea ce Media ne oferă. Alegem să ne hrănim mândria, nu înțelepciunea. “Căci tot ce gândim pe parcursul unei zile ne și hrănește mintea”.
De aceea este așa de importantă direcția în care ne îndreptăm gândurile, interesele, preferințele, sentimentele și în final acțiunile. Ne lăsăm hrăniți de Media pentru ca după o vreme, mai lungă sau mai scurtă, să ne trezim ca după un vis, încolțiți de trăsături de caracter pe care nu le mai recunoaștem nici noi, pe care nu le dorim și mai mult, pe care le-am dezavuat la alții… Ne privim cu atenție, dar ca prin pâclă deasă, și ne e dor să ne recunoaștem în oglinda pe care cei dragi ne-o pun înainte. Oare de ce nu ne putem apăra? De ce nu ne mai vedem clar? De ce pretind ei că nu mai suntem ce am fost? Cum de am ajuns la un așa de pustiitor divorț, când în tot acest timp am crezut că suntem în relații bune cu toți și că ne iubim partenerul ca la început?
Nimic nu apare din nimic. O hotărâre de astazi ne va aduce –peste un timp- în fața acelei oglinzi în care să ne privim uimiți, cu ochi incețoșați, incapabili de a mai defini cine suntem cu adevărat. Am început cândva să alunecam și să ne contrazicem propriile convingeri și valori. Am fost din ce în ce mai ocupați cu nenumarate treburi…pe care dealtfel nu le aveam în plan… Am devenit tot mai reci și mai străini de tot ce fusese adevărat și real pentru noi… Ne-am înstrăinat chiar de cei mai dragi și mai apropiați.
Media nu poate fi acuzată la divorț…dar a avut un rol important în ‘dezvoltarea’ noastră. Am devenit dependenți de o sursa de informație și de putere, care ne promite totul și nu ne dă mai nimic în schimb.Pofta a fost primul pacat în lume și s-a îngemănat cu mândria. Când Media își face bine treaba, poftim ce nu ne trebuie, în timp ce considerăm că ne trebuie, dintr-o dată și fără greș!
Reclama își face simțită influența subtil, fie că vrem sau nu să recunoaștem. Poftim mult și primim prea puțin în schimb, după ce ne-am conformat standardelor sugerate de reclame. Constatăm că ceea ce ne-am dorit nu e chiar așa cum ne-a fost sugerat, poate că nici nu ne trebuia… Dacă nu suntem vigilenți, am putea repeta scenariul acesta la nesfârșit! Ar fi poate mai util să ne reamintim de principiile, valorile și prioritățile noastre, înainte de a lua mărunte hotărâri care ne pot schimba însa radical caracterul și relațiile.
Cum am putea aștepta să găsim sprijin în alții, dacă noi nu petrecem timp să îi ajutăm pe ei? Cum ar arăta relațiile noastre dacă am petrece timpul cu cei importanți în viața noastră, altfel decât pur și simplu stând fizic unul lângă altul, dar necomunicând nicicum, pe toată durata unui film? Interesant este că, atunci când încercăm să comunicăm în timpul filmului, nu facem decât să ne atragem dezaprobarea celorlalți, fiindcă pur și simplu îi deranjăm!
Cum ar fi viața de familie schimbată dacă televizorul sau DVD player-ul ar fi folosite atât de rar încat să ne confere libertatea de a fi noi înșine în compania celor dragi? Cum ar fi viața fără știri, dar cu știri despre cei pe care pretindem ca îi iubim mai mult decât orice? Cum ar fi familia în care copiii nu sunt alungați spre surogate ca jocurile pe computer, ci petrec timp de neuitat în jocuri cu părinții? Intr-un cuvânt, cum ar fi viața noastră dacă am alege să nu ne facem un stăpân sau un idol venerat, din activități (incluzând Media) care ne îndeparteaza unii de alții, de Dumnezeu și de țelul pe care ni l-am propus?
Sursa: www.crestin.org
