Darurile spirituale permanente
Unele din darurile descrise in Noul Testament au fost fundamentul inceputului bisericii: lucrarea unica a apostolilor si a profetilor, de a aduce revelatia directa de la Dumnezeu (Efeseni 2:19-22). Este evident ca alte daruri sunt permanente si au rezistat de-a lungul intregii istorii a bisericii si sunt destinate in speciale intaririi si posibilitatii de inchinare si slujire. Lista acestor daruri, urmate de definitii scurte, demonstreaza diversitatea capacitatilor distribuite printre credinciosi pentru intarire reciproca, grija si indrumare. Insasi natura acestor daruri previne orice intentie de a preamari darurile, punand accentul asupra slujirii umile a sfintilor si raspandirea Evangheliei catre cei pierduti (Romani 12:6-8, 1 Corinteni 12:8-10, 28-30; Efeseni 4:11; 1 Petru 4:10,11).
Apostolic: Intr-un anumit sens, cuvantul „apostol“ face referire la cei 12 ucenici ai lui Isus; intr-un sens general, se poate referi la cei care sunt trimisi de Dumnezeu si inzestrati cu capacitatea supranaturala de a proclama Evanghelia si de a infiinta biserici, ca misionari pionieri (Efeseni 4:11).
Profetia: intr-un sens restrans, profetul este o persoana care a primit o descoperire directa de la Dumnezeu si le-a transmis-o altora cu putere supranaturala (in acest sens darul acesta nu mai este valabil dupa incheierea canonului Scripturii). Intr-un sens general, inseamna capacitatea supranaturala de a interpreta Cuvantul, care are autoritate, si de a propovadui adevarul, astfel incat predicarea sa devina clara, captivanta si de o importanta vitala. (Efeseni 4.11; Romani 12:6).
Evanghelizarea: Capacitatea supranaturala de a prezenta Evanghelia cu o claritate si eficienta exceptionale, celor pierduti, astfel incat ei sa raspunda harului salvator (Efeseni 4:11; 2 Timotei 4:5).
Pastorirea: Capacitatea supranaturala de a oferi conducere, hrana si protectie spirituale poporului lui Dumnezeu, in cadrul partasiei bisericii (Efeseni 4:11).
Invatarea: Capacitatea supranaturala de a explica si de a aplica adevarurile divine care au fost deja date bisericii (Romani 12:7; 1 Corinteni 12:28, 30).
Cunoasterea: Capacitatea supranaturala de a observa si de a sistematiza lucrurile marete pe care Dumnezeu le-a ascuns in Cuvantul Sau (1 Corinteni 12:8).
Intelepciunea: Capacitatea supranaturala de a pune cunostinta adevarului in practica, aplicand-o la situatii specifice (1 Corinteni 12:8).
Indemnarea: Capacitatea supranaturala de a te apropia de cineva atunci cand e in nevoie, pentru a-i oferi sfaturi si incurajare, si capacitatea de a apela la credinciosi intr-un mod neobisnuit, astfel incat acestia sa actioneze si sa-si schimbe vietile (Romani 12:8).
Slujirea: Capacitatea supranaturala de a indeplini cu bucurie orice sarcina, astfel incat asta sa-i intareasca si sa-i incurajeze spiritual pe altii (Romani 12:7)
Ajutorul: Capacitatea supranaturala de a ajuta si sprijini imediat pe altcineva, cu scopul de a-l elibera de o povara care il apasa (1 Corinteni 12:28).
Manifestarea milei: Capacitatea supranaturala de a manifesta cu bucurie dragoste practica, pentru a usura suferinta fizica a celor umili, bolnavi si batrani (Romani 12:8).
Daruirea: Capacitatea supranaturala de a impartasi cu altii bunurile materiale, cu bucurie si generozitate, fara motive egoiste, pe masura ce Duhul Sfant ofera ocazii pentru asta (Romani 12:8).
Conducerea: Capacitatea supranaturala de a conduce o lucrarea sau biserica pentru Domnul (Romani 12:8).
Organizarea: Capacitatea supranaturala de a conferi viziune si directie pentru implinirea anumitor scopuri (1 Corinteni 12:28).
Ospitalitatea: Capacitatea supranaturala de a primi in casa straini si prieteni, astfel incat ei sa se simta bineveniti si intariti (Romani 12:13; Tit 1:8; 1 Timotei 3:2).
Credinta: capacitatea supranaturala de a avea incredere in Dumnezeu in ce priveste indeplinirea unor nevoi deosebite, capacitatea de a observa lucrurile care sunt necesare si de a crede ca Dumnezeu le va indeplini chiar daca asta pare imposibil (1 Corinteni 12:9).
Deosebirea duhurilor: Capacitatea supranaturala de a distinge intre adevar si eroare si de a simti care sunt motivele adevarate ale cuiva (1 Corinteni 12:10).
Credinciosul care Il urmeaza pe Isus intr-o atitudine de supunere umila fata de invataturile si conducerea Duhului Sfant este „umplut“ si condus de Acesta si exercita darurile care i-au fost date, avand un efect benefic de durata asupra trupului lui Hristos. O astfel de viata umpluta cu Duhul Sfant este obligatorie pentru toti credinciosii. (Efeseni 5:18).
Ionica Raceala
