„Ne-am saturat de religie, ne-am saturat de Dumnezeu”, par a spune in mod direct de data aceasta cetatenii binecrescuti si educati ai Londrei. Intr-o stire publicata zilele trecute in mai toate ziarele de circulatie nationala, se facea cunoscut faptul ca in Marea Britanie, incepand din data de 21 octombrie 2008, va fi lansata pe autobuzele din Londra prima campanie de promovare a ateismului.
Aceasta campanie este finantata din donatii avand drept scop contracararea mesajelor de promovare a diferitelor organizatii religioase. Campania are drept slogan mesajul: „Probabil ca nu exista Dumnezeu. Asa ca acum ar trebui sa nu iti mai faci griji si sa incepi sa iti traieste viata”. Mesaje antireligioase cu un astfel de caracter vor fi expuse pe un numar de 30 de autobuze, timp de patru saptamani, adica pana in jurul datei de 18 noiembrie 2008.
Obisnuiti cu mesajul ateist, ce se considera „stiintific”, din timpul regimurilor comuniste, poate ca am zambi la auzirea unei astfel de stiri. In fond, mai bine de 40 de ani ne-a fost spus in continuu ca nu exista Dumnezeu si in consecinta nu ai de ce sa iti faci griji cu privire la vreo judecata viitoare. Asadar, nu ramane decat sa iti traiesti viata, fiindca oricum este singura pe care o ai, sau o vei avea vreodata.
Prin urmare, nimic surprinzator intr-un astfel de mesaj; dar deloc de neglijat este faptul ca astfel de idei sunt acum promovate in mod fatis, nu as dori sa folosesc cuvantul „nerusinat”, in chiar capitala tarii care a raspandit cele mai multe Biblii pe intregul pamant, patria puritanilor si a metodistilor, a lui John Wycliffe, William Tyndale, John Bunyan, John Wesley, Charles Spurgeon si a multor altor pionieri ai credintei in Cuvantul lui Dumnezeu, adica al Scripturii.
Cum se poate ajunge ca tocmai in locul care a fost de multe ori stropit cu sangele celor ce au murit pentru promovarea credintei in Dumnezeu si a libertatii de inchinare sa se ridice o astfel de generatie de oameni, care sa se laude cu necredinta lor? Este un lucru explicabil, dar in acelasi timp greu de inteles, sau mai bine zis de justificat.
Pierderea credintei, care in limbaj de specialitate se numeste „apostazie”, este o caracteristica a lumii moderne in care traim, care desi se bucura de avantaje ce nu s-au mai intalnit intr-o alta epoca a istoriei zbuciumate a acestui pamant, totusi prefera sa nu mai auda de Dumnezeu, sa nu mai tina cont de poruncile, ba nici de sfaturile Sale. Dar ca acest lucru sa devina o caracteristica a unei tari ce a luptat impotriva opresiunii si barbariei Evului Mediu, este cu siguranta un lucru trist, care ne determina sa ne gandim daca nu cumva suntem martorii semnului „batjocoritorilor ce vor spune: Unde este Dumnezeu? Si unde este semnul revenirii Sale?”, adica al unui semn al sfarsitului.
Aceasta lume nu se prabuseste din cauza crizei financiare, sau a coruptiei, care se pare ca devine generalizata, acestea fiind doar niste simptome, niste efecte. Cauza principala este pierderea cunostintei de Dumnezeu din care pleaca toate celelalte implicatii morale, comportamentale si altele in felul acesta, ce alcatuiesc fundamentul unei natiuni si prin extensie al intregii lumi.
Faptul ca s-a abuzat de religie in timpul Evului Mediu nu justifica in vreun fel ateismul fatis manifestat in ultimii 200 de ani, care denota o respingere si o ura nu doar contra unei biserici, ci chiar impotriva notiunii de Dumnezeu. Sloganul este „vedeti-va de poftele voastre, de furtisagurile, smecheriile si rautatile voastre; Dumnezeu nu numai ca a murit, ba chiar nici nu exista!”.
In concluzie, daca te-ai saturat de religie nu ai decat sa te mai unesti cu inca vreo alte cateva persoane care cred la fel ca tine, sa strangi niste bani si sa umpli orasul de afise puse in locuri publice, pentru ca toti sa iti poata urma exemplu. Poate ecoul celor care strigau „rastigneste-L, rastigneste-L” cu privire la un oarecare „tamplar din Nazaret” se va repeta din nou, dar de data aceasta nu direct ci in persoana celor care se mai incred inca in El.
Este pacat ca Marea Britanie nu a cunoscut macar pentru vreo cativa ani binecuvantarile unui regim ateu, asa cum am avut noi in Romania. Cu siguranta ca multi si-ar fi revizuit ideile inainte de a mai spune ca s-au saturat de Dumnezeu. Te poti satura de o religie, poate chiar si de o biserica, din ratiuni mai mult sau mai putin obiective, dar a te satura de Dumnezeu, de aceasta notiune inconfortabila pentru cei care nu suporta ideea unei judecati viitoare, nesupuse coruptiei omenesti, inseamna nimic altceva decat sa abandonezi statutul de om pentru cel de animal necuvantator.
Iar orice om care alege sa nu mai fie om, mai devreme sau mai tarziu se va schimba cu siguranta intr-un animal salbatic, intr-un pradator fara mila. Unde nu exista creatie, va exista evolutionism, iar unde exista evolutionism, va fi cu siguranta o competitie nemiloasa pentru a pune mana pe resursele planetei, chiar daca din cauza aceasta viata va fi distrusa pe pamant.
Asadar, daca te-ai saturat de Dumnezeu, ridica piatra si loveste pe cel de langa tine, fiindca oricum daca avem o singura viata, atunci merita sa o traim din plin, asa cum se cuvine! Adica sa fii primul, cat mai sus, indiferent de ce se intampla in jurul tau sau ce va fi dupa tine, sau mai bine zis „dupa mine potopul”.
