DRUMUL PORUMBEILOR SPRE CASA
Porumbeii calatori sunt cunoscuti pentru misterioasa lor "busola" interna, dar un nou studiu arata ca uneori pasarile vin acasa ca si noi: urmeaza drumul cunoscut.
Tim Guilford si Dora Biro, de la Universitatea Oxford, au urmarit trei ani la rand porumbeii din localitate cu ajutorul unor dispozitive minuscule echipate cu tehnologie GPS, dezvoltata de colegii lor elvetieni si italieni. "Ne-am asteptat ca pasarile sa urmeze traseul cel mai economicos – spune Guilford. Si voiam sa aflam ce repere terestre vor folosi". Rezultatele au fost surprinzatoare. Pana la zece kilometri departare de casa, porumbeii se bazau mai putin pe bine cunoscutul lor talent de a se orienta dupa pozitia soarelui sau de a descifra campul magnetic al Pamantului. Ei au ales in schimb o ruta obisnuita, care se ghida dupa elemente liniare din peisaj, cum ar fi drumurile, caile ferate si gardurile vii – chiar cand acesta nu era drumul cel mai scurt spre casa. "Era de-a dreptul comic" – spuse Guilford. Un porumbel a zburat pe deasupra unui drum pana la un sens giratoriu, apoi a iesit spre o sosea care a condus la un al doilea sens giratoriu. Altii au coborat pe Tamisa, ca la un anumit pod sa faca o cotitura clara. Guiford sugereaza ca urmarea unui traseu liniar memorat poate face ca intoarcerea acasa sa fie mai sigura si mai usoara. Se pare ca si ei se conduc dupa zicala: "Drumul cel mai scurt este cel cunoscut".
Mohandas Gandhi comenta odata: "Crestinismul n-are nici un cusur. Singurul necaz este ca voi, crestinii, nu traiti invataturile voastre." Zdrobitoare afirmatie!…Zdrobitoare prin insasi exactitatea ei. Oare cum am ajuns asa cum spunea Pavel: "oameni…avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-I puterea"?
Dar care este puterea uimitoare a crestinismului care a rasturnat o lume intreaga? Ce-o insemna "sa traiesti crestinismul", in afara de servicii religioase, post, sarbatori, discutii teologice profunde, studiu sarguincios al cartilor religioase? Crestinii sinceri stiu, in clipa mortii, cum sa moara cu Hristos; sunt gata chiar sa moara pentru Hristos. Dar sa traiasca pentru Hristos… n-au idee cum!
Ciudata aceasta nestiinta… Timp de 33 de ani, Mantuitorul a demonstrat in viata Lui ce inseamna "a trai" pentru Dumnezeu, a merge catre Dumnezeu. In situatiile de zi cu zi, El a desfasurat constant marele principiu ceresc – Iubirea.
Isus a spus "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata". As spune ca El este singura Cale Adevarata care duce la Viata, este singura cale care duce acasa, in vesnicie, in prezenta lui Dumnezeu – Tatal nostru.
El, Mesia, a coborat printre noi oamenii nu numai pentru a se jertfi pentru noi pe cruce, vindecandu-ne astfel de rana de moarte a pacatului prin alifia sangelui Sau varsat, dar si pentru a trasa vizibil pentru ochii nostrii, harta mantuirii. El insusi, cu mainile Sale a indepartat pietrele de poticnire, sub pasii Sai a zdrobit spinii si a culcat la pamant maracinii, a batatorit cararile pe care noi sa le urmam pentru a ajunge mai usor si mai sigur inapoi, acasa… asa ca porumbeii care urmeaza drumuri si cai ferate, a construit poduri peste inimi si a lasat ca din inima Sa sa se scurga rauri de viata – pentru a le avea ca puncte de reper… ca porumbeii.
Ne putem intreba daca nu era de ajuns ca Dumnezeu ne-a dat Poruncile ca instructiuni destul de amanuntite si clare. Ei bine, s-a dovedit ca oamenii au nevoie sa li se explice, prin exemple pentru a intelege mai bine ceea ce ii invata teoria. Trebuia sa vina El pentru a ne demonstra ca se poate si pentru a ne arata cum se poate.
Ne-a aratat cum poti "sa il iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, si cu tot cugetul tau" prin nevoia sa de comuniune stransa, in rugaciune, cu Tatal ceresc, prin ascultarea Sa fara repros de cuvantul Tatalui, prin supunerea pana la moarte.
Ne-a invatat ca pe copii cum sa ne rugam si cum sa postim.
Ne-a aratat ca poti trai fara sa ai vreun idol la care sa te inchini, caci nu s-a gasit nimic care sa Il tina legat si sa il impiedice in implinirea menirii Sale: a stiut sa isi supuna nevoile fizice zicand: "Mancarea Mea este sa fac voia Celui ce M-a trimis, si sa implinesc lucrarea Lui.", mandria, lauda, ingamfarea nu si-au gasit loc in inima Lui pentru ca: "macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe sine insusi si a luat un chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor.", a aratat prin fapte ca nu a venit sa I se slujeasca (desi I s-ar fi cuvenit), ci sa slujeasca tuturor.
Ne-a aratat cum sa iti iubesti aproapele si cine este el, cum sa nu judeci, ci sa arati mila. Dar mai mult de atat…ne-a invatat cum poti sa iti iubesti vrajmasii, cum sa rabzi palme, cum sa fii scuipat, biciuit, sa suporti calomnii, insulte si moarte din partea lor, si sa te rogi pentru ei.
De asemenea, trebuie sa privim la Isus, deoarece in El "sunt ascunse toate comorile intelepciunii si ale cunoasterii" adevarate. Cel care are doar intelepciunea acestei lumi, in realitate nu stie nimic, caci intelepciunea lumii este nebunie.
Indemnul de a privi la Isus, precum si motivatia pentru aceasta, le gasim in Evrei 12:1-3: "Si noi, dar, fiindca suntem inconjurati cu un nor asa de mare de martori, sa dam la o parte orice piedica, si pacatul care ne infasoara asa de lesne, si sa alergam cu staruinta in alergarea care ne sta inainte. Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea, si sta la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitati-va dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea pacatosilor o impotrivire asa de mare fata de Sine, pentru ca nu cumva sa va pierdeti inima, si sa cadeti de oboseala in sufletele voastre."
Doar privind la Isus cu multa rugaciune si intr-un mod constant, asa cum ne este El descoperit in Biblie, vom reusi sa nu obosim in facerea de bine, sa nu cadem pe drum sau sa ne ratacim.
De ce sa orbecaim in intuneric cand putem urma calea cea mai sigura spre casa. Sa privim la Isus, … si privind vom fi … transportati Acasa.
Adriana si Dinu Manache
