Dragostea (nu) e un faras
De George Uba
– Vezi ca m-am servit din economiile tale si mi-am luat doua cauciucuri pentru masina. Trebuia s-o incalt si pe ea. Geme cam de mult. Apropo, ce vroiai sa cumperi din banii astia ? o intreba pe doamna lui.
– Ii pastrasem pentru o pereche de pantofi si o rochie, dar nu face nimic. Rezolva-ti problemele tale ca sunt mai urgente , ca eu pot sa mai astept.
– Chiar asa. Te chinuiesti cam de mult sa-ti iei niste pantofi, dar si asa treaba ta e sa stai mai mult in casa. Nu alerg eu si pentru tine? Vad eu de unde-i pun la loc. Acum da-mi sa mananc ca deja am intarziat cu masa. Dar repede !
– Imediat ! In doua minute te chem, se zori ea.
– Cat mananc eu sa-mi faci si pantofii ca am o intalnire de gradul zero. Si perie si costumul. Uita-te si pe discursul meu si vezi daca sunt greseli de acord ca tu esti mai scolita. La sedinta asta trebuie sa le arat cine sunt si de ce sunt in stare. Gata masa ?
– Gata, poti veni. Am si o surpriza pentru tine! il intampina ea cu zambet.
– Normal. Suc natural de fructe facut proaspat . Mersi. Uite, de-aceea nu te las sa iesi din casa. N-ai mai avea timp sa faci atatea minuni daca ai avea servici. Sa nu uit: maine sa te duci sa-mi iei salariul de la institutie ca voi pleca trei zile in delegatie si sa nu mai pierd eu vremea cand ma intorc. E clar ?
– Asa am sa fac, zise ea cu o dispozitie servila.
– Dar , ne-am inteles: nici o cheltuiala din ei! De fapt nici n-ai facut vreodata asa ceva, dar repetitia e mama invataturii. Dupa aceea inapoi acasa, ca n-ai de ce sa pierzi vremea prin magazine ca altele, care n-au nici o treaba. Ah, am spart vaza de cristal de la mama soacra! Ti-am spus sa nu o pui pe margine ca o ating si se sparge ! Iti place ce-am facut? Ia farasul si strange cioburile. Daca vine pe la noi mama soacra, cred ca iti vei recunoaste greseala. Hai strange cu grija sa nu patesc vreun necaz.
– Rezolv imediat. Tu du-te si mananca sa nu intarzii.
Cu matura in mana si cu farasul cel rosu se opri in fata cioburilor risipite. Un gand o strafulgera :” eu sunt ca farasul acesta rosu. Strang toate cioburile si mizeriile din casa si pe cele ale celui de langa mine. Da, asta sunt! Ba nu ! Doar dragostea face asta. E datoria ei sa stranga tot ce nu-i bun”, se corecta doamna cea „vinovata”.
– Ce , nu mai stii sa maturi? o trezi la realitate , domnul cel grabit.
– Ba da, dar ma gandeam la ceva, sopti ea.
– Lasa-ma pe mine sa gandesc, iar tu fa ce-ti spun eu ! Vrei sa calc in cioburile astea si sa fac vreo infectie de sa ma tina la pat saptamani sau luni ? Se duce de rapa toata casa asta si e vai de tine ! rosti el o sentinta posibila.
– Am grija sa nu se intample nimic rau, cat sunt eu aici. Am un faras bun care strange totul. Si intelese doar ea.
Disponibil(a) 100%
Ii gasim printre altruisti. Dar mai numerosi sunt dintre reprezentantii sexului frumos. Nu stiu decat ca treburile celuilalt sunt mai importante decat ale ei. Toate capacitatile sunt puse in slujba lui. Daca raspunderea finaciara cade pe capul familiei, atunci el trebuie protejat si inconjurat cu conditii de cea mai inalta calitate. Incontestabil el este seful. El nu este contrazis si nu i se pune la indoiala ratiunea faptelor lui. Ea serveste intereselor partenerului de viata si nu incearca sa corecteze vreo decizie, chiar daca este gresita sau eronata.” Exist pentru el !”, poate fi logo-ul ei.
Uneori cel care se pune la dispozitia celuilalt renunta atat de mult la sine incat nu se mai ingrijeste de aspectul exterior si nici nu considera necesar.Hainele, coafura sunt prada neatentiei .Placerile personale sunt sacrificate pentru a face loc preferintelor celuilalt. Ea ii deschide usa si tot ea inchide usa dupa el. Se scoala dimineata, cu mult inaintea lui si se culca tarziu, dupa ce a pus la punct toata casa, in timp ce el a consumat mai multe ore de somn. Vorbeste doar despre nevoile lui parintilor ei, sau altor apropiati si este mereu ingrijorata ca ceva ii scapa, in efortul ei de a-l face implinit. Gafele lui trec drept scapari nevinovate, iar lipsa lui de atentie in comunicare si delicatete sunt puse pe seama rolului lui de sot prea ocupat cu problemele importante ale serviciului si ale casei. Judecatile lui sunt „da” si „amin”, iar implinirea lor inseamna armonia familiei. Linistea ei este sa fie utila tot timpul si sa controleze toate lucrurile (nu si oamenii) de care ceilalti au nevoie pentru a le pune la dispozitie. De altfel, ea se controleaza pe sine de a nu iesi din rolul altruist si de disponibilitate totala.
„Lasa-ma pe mine”, „ te rezolv eu”, „nu-ti fa griji”, „ e treaba mea”, „ cu ce te pot ajuta” , sunt doar cateva din expresiile „ omului care le face pe toate”. Daca vin jigniri din partea celuilalt, nici o problema. Sunt justificari. Cine stie ce necazuri a avut si e ravasit in sentimentele si emotiile lui. Sufera saracu’. El sa se simta bine : „Te doare ceva, dragule? Sa-ti pun o compresa pe frunte?”
Camin martir
Dupa povestea cu revolutia, atunci cand intri intr-un oras unde manifestarile din decembrie 1998 au fost mai cu rasunet, gasesti la intrarea urbei , pe o pancarda alba ,eticheta : oras martir. La fel si in familiile unde , unul din cei doi e cazut la datorie. Sau mai bine zis :”in datorie”. Tot timpul cel care trebuie sa se sacrifice se autocondamna ca n-a facut destul, sau ca nu merita nici o placere sau apreciere pentru ceea ce face. Se simte vinovat sau vinovata de ceea ce se intampla neplacut in casa, iar neimplinirile partenerului si le asuma ca fiind incapacitatea ei de a le gestiona cum trebuie.
Uneori se uraste pe sine pentru restantele si nereusitele din camin, iar iritarea si rabufnirile partenerului sunt reactii ale modului socotit ineficient de a-l multumi si de a-i crea conditii mai fericite. Singura solutie este mai multa munca, mai multa atentie la nevoile celuilalt, mai mult sacrficiu, mai multa jertfa.
Daca cumva scapa frana confidentialitatii si scoate din camin, printre vecini unele nereguli ale „partenerului stapan” , atunci se autocompatimeste si se plange de ti se rupe inima, dar te sfatuieste sa nu sufli vorba, caci cosmarul va fi si mai mare, daca cel incriminat va afla. Odata granita depasita, desi destul de rar pentru altruistul supradaruit, sunt doua situatii la orizont : fie trece in opozitie printr-o atitudine pasiv-agresiva sau de revendicari , fie isi reconsidera pozitia si se autocondamna pentru confesiunile scapate printre vecini, incetand sa se mai plinga.
„Asta e crucea mea si trebuie s-o port !”, este sloganul „martirului”, care se autocompatimeste si isi predestineaza soarta. Mereu in cautarea datoriei dusa pana la capat in dreptul celuilalt, uita de datoria fata de sine. Nu-si permite bucurii personale, iar daca sunt exprimari de multumire si de apreciere pentru sacrificiile si daruirea totala pe care o ofera, le repudiaza ca nefiind meritate.
De undeva , din trecut, o urmareste (sau il urmareste) o stafie a datoriei pe care unul din parinti i-a sadit-o, visavis de un partener parinte care credea ca i se cuvine totul . Sau , provenind dintr-o familie aglomerata de conflicte si lupte pentru putere dintre cei doi parinti, si-a croit o imagine de contestare a acestui mod de a trai, sugestionandu-se pentru viitor cu un stil de viata total diferit, ca de exemplu de totala oferta a vietii celui care ii va fi partener in casnicie. Un lucru e clar: o durere surda si o povara se aseaza pe acest tip de oameni care profita de ei insisi, inainte ca altii sa profite de ei. Un fel de erou depersonalizat.
Ce spune Cartea ?
„Cum indrazniti sa declasati un asemenea tip de om , care are calitatea unei oferte crestine de exceptie , punand la indoiala frumusetea sacrificiului facut? „ , ma interpeleaza un „erou”, adept al aceleiasi atitudini. „ Chiar Biblia spune ca asemenea oameni sunt repere morale si spirituale de marca.Va dau citate clare despre asemenea vieti de oameni”, argumenteaza adeptul pozitiei binelui cu orice pret. „ De exemplu in Filipeni 2,4 spune :”Fiecare din voi sa se uite nu la foloasele lui, ci si la foloasele altora” iar in 1 Cor. 10,24 spune la fel : „ nimeni sa nu-si caute folosul lui, ci fiecare sa caute folosul altuia”.” Mai ai ceva de zis?”, ma executa omul supuseniei absolute. Aproape ca iti vine sa te dai batut si sa-i dai dreptate. Numai ca Biblia nu trebuie luata in citatele ei separate de context. Multe aberatii se scot din asa zisa citire speculativa, care nu pune in evidenta imaginea de ansamblu. Sa ma apropii putin de instanta judecatii ceresti, care are echilibrul sanatatii inimii si a mintii. Iata un raspuns pe care Il da Cel care s-a daruit total oamenilor pentru rascumpararea lor, atunci cand a fost intrebat care este cea mai mare porunca a vietii : „ Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, si cu tot cugetul tau. Iar a doua, asemenea ei , este : „ Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.”
Si acum fac o judecata de valoare : cand nu te iubesti pe tine, rezervele dragostei adevarate se epuizeaza repede si tot ce vei face, vei face din datorie. Cum vine asta ? A te iubi pe tine nu este un egoism si un spectacol de simtiri indecente, ci o apreciere a nevoilor inimii, mintii si a corpului ce trebuiesc implinite, pentru adeveni surse binecuvantate de slujire din dragoste.Concret : cand imi iau timp pentru comunicare cu altii, timp pentru dezvoltare profesionala personala, timp pentru igiena si ingrijire vestimentara placura,timp pentru ciultivarea placerilor legitime pentru a ma bucura de viata, devin o personalitate bogata in a oferi ganduri creative, respect celuilat, opinii pertinente, satisfactie si un clocot al bucurie de atrai. Concluzia este clara : a te uita la foloasele altuia este o cerinta legitima si ea este implinirea legii morale si spirituale, doar ca mai trebuie o precizare.Trebuie sa implinesti si foloasele tale legitime, nu ca scop in sine, ci ca baza pentru implinirea trebuintelor celuilalt .Pentru ca celalalt sa nu fie doar un simplu si meritat beneficiar, ci sa intre si el in circuitul reciprocitatii. Altfel va fi o implinire mecanica a unor trebuinte, o implinire fara suflet. Nu cautati dragoste in asa ceva ca nu veti gasi!
Scurtcircuit
– Doamna draga, ce se intampla ? Cum se poate ca la ora asta mancarea nu e pe masa? Am venit eu prea devreme ? o aborda el indignat.
– Nu dragule, e exact timpul pe care il stii tu. Dar am o problema. Am primit un telefon de la o veche prietena si acum ma duc si imi calc rochia sa ma intalnesc cu ea. Pune-ti tu in farfurie si serveste-te singur.
– Da, dar nu s-a mai intamplat asta pana acum. Si nici salata nu e facuta, intra el in deruta.
– E simplu. Uite razatoare si morcovii si varza ii gasesti in balcon. Te descurci tu.
– Dar nu pricep. Tu nu ai prietene doar, iar iesirea asta e fara rost.
– Ba este cu mare rost. Vechea mea prietena mi-a facut o oferta de un serviciu si de saptamana viitoare voi avea si eu un rost in afara casei, spuse ea cu o licarire de bucurie pe fata.
– Nu se poate! Dai peste cap toata organizarea casei. Cine mai are grija de toate treburile caminului ? se uimi el.
– Si eu , dar si tu. Va fi un parteneriat, spuse ea voioasa .
– Ce-i acela ? Nu cumva trebuie sa mergi la doctor, se ingrijora el.
– Ba da, pentru vizita medicala, care imi trebuie la noul serviciu.
– Nu asta vreau sa spun. Pentru un control mai amanuntit, incerca el sa sugereze.
– Nu e nevoie.Totul e normal. Cineva mi-a facut o investigatie amanuntita si acum ma aflu pe directia cea buna, ii arata ea o Carte cu coperti de piele pe care scria :Biblia.
– Dar tu erai mereu ocupata! Tu nu aveai timp de asa ceva! De unde proecuparile astea si ideea asta de a avea serviciu? Nu ai destule de facut in casa? De ce te complici?
– Si o sa fiu si mai departe plina de activitati! Dar o sa am un serviciu si asa o sa-mi pot cumpara pantofi si rochie noua. Ca sa arat mai bine, pentru tine. Si sa mai iesim si noi la munte sau la mare. De doisprezece ani nu stiu decat casa, curatenie, mancare, spalat, calcat. Le combinam dragule !
– Si cu mine cum ramane? spuse el , abea respirand.
– Vei fi mai onorat de-acum. Vei descoperi noi satisfactii. Chiar sa si maturi in bucatarie, ca astazi n-am avut timp. Nu uita sa cumperi un alt faras ca pe cel rosu l-am calcat in picioare si s-a crapat. Si sa fie albastru. Totusi e bine sa stii ca… dragostea nu este un faras!
