Când deschizi curios această colecție personală de epigrame, faci un lucru normal. Dacă citind inscripțiile aflate pretutindeni, te apucă râsul, nu trebuie să dai curs primului impuls. Ca reprezentant al speciei dotate cu înțelepciune, cred că ai puțintică răbdare să vezi despre ce este vorba, poate că după aceea nu-ți mai arde prea mult de distracție. S-ar putea să ai surpriza să-ți descoperi caricatura agățată pe perete, cu explicațiile de rigoare. Sau poate nu ești chiar tu, ci descrierea seamănă așa de mult cu tine încât cineva ar putea să creadă că ești tu. Astfel ai ocazia să rămâi pe gânduri și nu te mai pufnește veselia fără rost. In cel mai fericit caz poți să-ți identifici un prieten sau un venerabil, prinși în insectarul public, unde accesul este permis copiilor sub 14 ani fără acordul părinților. Așa că ceea ce părea a fi o repriză de râs copios, poate deveni o sesiune de cercetări serioase în domeniul sănătății sufletești, publice și private. Deci, când pășești pe această poartă a râsului, se cer luate o serie de precauții.
Cu toate acestea, hazul este un lucru normal și un semn de sănătate. Umorul este o dimensiune „built in” a creației. Deci râsul este legitim și permis. Știu că te gândești imediat că mai mult folos ai de la o casă de jale decât de la un parc de distracții, și este adevărat că cheltuielile de înmormântare sunt mai mari decât un bilet la grădina zoologică. Cei implicați în comerțul cu articole funerare, știu ei prea bine ce vreau să spun. Dar fiecare lucru sub soare își are vremea lui și locul lui legitim.
Așa că venind între aceste pagini simte-te liber să râzi, chiar dacă o faci ducând mâna politicos la gură. Adu-ți aminte că râsul sfinților și cel al nebunilor nu diferă decât prin locul de unde vine sunetul și semnificația cascadei de hohot care urmează. La sfinți izvorul bunei dispoziții se află în minte și este înconjurat de valuri de bunăvoință sensibilă și vindecătoare. Lor, zâmbetul le înflorește larg, generos, senin și nevinovat. Nimeni nu este rănit și nimeni nu se simte înjosit. Umorul celor curați la suflet este suav și nevătămător ca joaca mieilor, sau ca dansul fulgilor de nea.
Rânjetul omului fără noimă se naște din prea plinul inimii lui, gata să izbucnească la prima ocazie. El pândește tot timpul pe cineva peste care să-și reverse veninul și se descarcă cu voluptate răutăcioasă, ori de câte ori găsește cel mai mic prilej, așteptând să-și găsească pacea după fiecare repriză de inundații emoționale. Dar, oricât ar spori doza de batjocură, starea de rău devine din ce în ce mai greu de suportat și de stăpânit. Soluția ar fi simplă: transplant de măduvă divină. Aceasta ar zidi treptat o inimă nouă și ar pune un duh nou și statornic. Pe această cale, râsul ar deveni curat și sănătos, fără efort special de a corecta un comportament greșit.
Orice om normal și sănătos râde normal și sănătos la timpul și împrejurările cuvenite. Aici, la galeria lui Sima este locul ideal, iar acum este timpul potrivit să fii om normal. Stai calm dacă ceva nu-ți place, și nu te trece cu firea dacă te-a atins ceva. Râde când e cazul și oprește-te când ai ajuns prea departe. Dar mai ales încearcă să înveți ceva, că Sima e dascăl și nu-și pierde timpul când încondeiază pe câte cineva. Când se întâmplă ceva altfel de cum trebuie, el ia notă și caută să facă lumea mai bună, punând punctul pe i și căciulița pe celelalte litere cu moț. Este o misiune delicată și grea, dar el o poartă pe suflet, arătând că-i pasă de ce se întâmplă. Dă-i o mână de ajutor cum poți și știi mai bine, că n-o să-ți pară rău de loc. Ia atitudine și poate o înțelege lumea că nu se mai poate merge oricum. Când nu mai ai ce face spune „La revedere!” și vezi-ți de treburile tale mai bine și mai înțelept. Iar când te prinde dorul, vino să mai vezi ce-a mai scris Sima, și tot așa până o fi mai bine de tot.
Acum te las că am altă treabă, Pa!
Ion Buciuman – mai 2002.
