CE CREDEÅ¢I DESPRE…PAFA?
PAFA înseamnă “Persoane Adulte Fără Adăpost”, sau în termeni curenți și nu tocmai plăcuți “boschetari”.
Cine credeți cu sunt aceștia? Dacă vă ies în cale, îi recunoașteți foarte ușor: sunt acei oameni nespălați, cu barbă mare (dacă sunt bărbați), cu păr lung, încâlcit și urât mirositori, care provoacă repulsie și îi ocoliți, ca nu cumva să vă facă vreun rău. Sau poate le oferiți o bucată de pâine pentru că dacă le dați bani or să îi cheltuie pe băutură sau țigări… Cel mult îi compătimiți și vă gândiți ce or face la iarnă și apoi vă liniștiți conștiința zicându-vă ca or să se adăpostească ei undeva și că până la urmă e vina lor că au ajuns în această situație, că de vină sunt: băutura, datoriile și comoditatea deoarece au refuzat să muncească.
Ei bine, dacă așa gândiți despre acești oameni, nu vă condamn, aveți dreptate! Așa am crezut și eu despre ei, însă acest articol este menit a ne arăta ca ne-am înșelat!
Avem de dărâmat niște idei preconcepute despre acești oameni – care numai în București numară cu aproximație peste 5000 de suflete – așa că citiți în continuare!
PAFA nu sunt violente, sunt persoane pașnice! (excepțiile există atunci când există și boli psihice, dar nu este o regulă).
PAFA nu și-au pierdut locuințele neaparat din cauza băuturii sau datoriilor. In cele mai multe cazuri, bătrânii care locuiesc pe stradă au fost păcăliți și li s-a luat casa, alții au vândut garsoniera în care stăteau pentru tratarea soțului sau a soției bolnave, sau chiar pentru înmormântarea acestuia sau chiar au fost izgoniți de proprii copii. Alte persoane au fost alungate de soțiile care își găsiseră alt soț, altele evacuate după o viață trăită într-o casă naționalizată. Vi se par intâmplări rare? Ba încă nu mică mi-a fost uimirea când consultând o bază de date a unei organizații care se ocupă de ajutorarea acestor persoane să constat că 3% dintre acestea au studii superioare! Da, bătrâni, foști profesori, profesori universitari sau chiar medici din cauza unor dezechilibre psihice sau înșelătorii au ajuns să trăiască pe străzi și să doarmă în parcuri.
V-ați gândit vreodată când ați avut o haină în plus și afară era răcoare să mergeți și să căutați o persoană de pe stradă și să i-o oferiți, alături de un sandwich și o vorbă bună?
Sau poate ați auzit și dumneavoastră de existența unor adăposturi de noapte pentru genul acesta de oameni?! Nu v-ați înșelat! Există astfel de locuri, dar acestea nu sunt decât 120 pentru peste 5000 de oameni! Pe timp de iarnă mor foarte mulți din cauza gerului puternic de peste noapte.
Acești oameni nu sunt „aurolaci” – care sunt tinerii fără adăpost, dar cu care lucrurile stau puțin altfel – PAFA sunt oameni care trăiesc singuratici, ca nu cumva să le fure cineva colțul de pâine găsit în coșurile de gunoi și întreaga zi după asta caută. Pot deveni violenți în momentul în care o persoana vrea sa le fure geanta cu mâncare chiar dacă este alterată sau cu viermi! Aceasta este tot ce au și tot ce îi ține în viață.
Important de știut este faptul că o parte dintre acești oameni care își trăiesc viața pe străzi reușesc să se reabiliteze cu puțin ajutor, își găsesc un loc de muncă (fără ca angajatorul să cunoască situația lor), de cele mai multe ori ca paznici de noapte ca să aibă un loc unde să doarmă. Aceștia sunt susținuți de unele mici fundații cu lame de ras, săpun, medicație după caz și arareori haine din donații.
S-a constatat în timp că dacă li se acordă un sprijin, cât de mic, ei sunt motivați să iasă din situația în care se află și să facă tot ce le stă în putere pentru aceasta, însă ajutorul nu se poate oferi decât la un procent foarte mic față de numărul mare de PAFA existent la noi în oraș.
Am totuși o veste pentru toată lumea! Și la acești oameni a făcut referire Isus când a spus: „Căci am fost flămând, și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete, și Mi-ați dat de băut; am fost străin, și M-ați primit; am fost gol, și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav, și ați venit să Mă vedeți […] Adevărat vă spun că, oridecîteori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut."
Știind toate aceste lucruri… cum vom privi prima Persoana Adultă Fără Adăpost atunci când o vom întâlni? Sau poate o vom căuta noi? Decizia ne aparține și nu ne rămâne decât să ne bucurăm atunci când nouă și acestor oameni Domnul ne va spune: "Veniți binecuvîntații Tatălui Meu de moșteniți Împărăția, care v-a fost pregătită dela întemeierea lumii!”
Dana Calu
