Cartea fara pereche
Samuel Koranteng-Pipim
Fara aceasta carte, nu ar exista muzica sacra, oratorii, imne favorite si nici muzica negro spirituals.
Compozitorul piesei „Corul Aleluia“, George Frideric Handel, nu era un om religios. Totusi, chiar si acest compozitor faimos a fost miscat si inspirat de cuvintele acestei carti fara perche.
Dupa cativa ani de esec la opera, Handel s-a afundat in saracie si disperare. La varsta de 60 de ani era amarat, deprimat si distrus. Cand i s-a cerut sa scrie muzica pentru un oratoriu sacru, a aruncat o privire printre paginile manuscrisului, fiind prea putin entuziasmat sa indeplineasca aceasta sarcina. Dar s-a intamplat ceva, iar ochii sai au inteles dintr-o data cuvintele: „Mangaiati, Mangaiati pe poporul Meu…. Caci un copil ni S-a nascut, un Fiu ni S-a dat… El Isi va conduce turma ca un pastor…. Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati.“
Articolul din aprilie 1948 al revistei Reader’s Digest relateaza ca citind mai departe, textul a inceput sa ii accelereze lui Handel pulsul, sa ii incalzeasca inima si sa ii inspire melodii frumoase. Cuvintele glorioase „Aleluia! Aleluia! Pentru veci de veci…. Rege al regilor, Domn al domnilor … Aleluia! Aleluia!“ i-au aprins geniul creator.
Luand in mana un pix, Handel a pus pe hartie in graba notele minuate care i-au trecut prin minte. Timp de 24 de zile si de nopti el a lucrat fara incetare, ca si cand s-ar fi aflat pe alta lume, neacordand atentie celor care ii aduceau mancare si de-abia oprindu-se sa se odihneasca. Slujitorul sau credincios s-a ingrijorat foarte tare, niciodata nu il mai vazuse pe stapanul sau comportandu-se asa. Parca era nebun – scria, scria, scria si apoi se plimba prin casa, cu lacrimile curgandu-i pe obraj, cantand „Aleluia!“ cu toata puterea.
Mesia, cel mai maret oratoriu scris vreodata, a luat nastere in urma experientei pricinuita de puterea unei carti. Handel a spus despre acea ocazie: „Credeam ca vad tot cerul in fata mea, si pe Insusi maretul Dumnezeu.“ Nu-i de mirare ca Regele Goerge II a fost asa de uimit cand oratoriul a fost interpretat pentru prima data in fata sa, in Londra, incat, la inceputul „Corului Aleluia“, s-a ridicat dintr-o data in picioare, si toata multimea impreuna cu el! Nu-i de mirare ca oamenii inca se mai ridica in picioare de fiecare data cand se canta „Corul Aleluia.“
O carte fara nume. Dar ce carte este asta care a inspirat „Corul Aleluia“ al lui Handel? Ce carte are o asemenea putere de a incalzi inimi, de a aduce speranta si de a-i conduce chiar si pe oamenii nereligiosi sa-L priveasca pe Dumnezeu in maiestatea Sa?
Ciudat, dar cartea fara pereche este si fara nume! Pur si simplu se numeste cartea.
Desi multi cunosc aceasta carte dupa titlul „Biblia“, cuvantul este derivat din forma latina a termenului grec biblion, care inseamna „cartea.“ Din moment ce Biblia este cartea suprema din intreaga lume, nu are nevoie de un nume, este de ajuns sa spui pur si simplu „Cartea“ – adica „Biblia.“
O carte respectata. Intr-adevar, multi din cei mai renumiti oameni au dat marturie despre valoarea si importanta inestimabila ale Bibliei.
Isaac Newton, unul din cei mai de seama oameni de stiinta ai tuturor timpurilor, a spus odata: „noi socotim ca Scripturile lui Dumnezeu sunt cea mai sublima filozofie. In Biblie se gasesc marci ale autenticitatii mai sigure decat in oricare alta istorie profana.“
George Washington Carver, geniul africo-american de la Institutul Tuskegee, a fost numit cel mai mare biochimist al lumii. El este cel mai bine cunoscut pentru faptul ca a descoperit sute de feluri in care pot fi folosite arahida si cartoful dulce. In 1921 Dr. Carver a fost invitat sa vorbeasca in fata Senatului si a Comitetului de Resurse al Statelor Unite, cu privire la posibilitatile oferite de arahide. Desi initial i-au fost oferite zece minute sa vorbeasca, i-a captivat asa de mult pe membrii comitetului, incat presedintele acestuia a spus:
-Continuati, Frate. Puteti sa vorbiti cat doriti.
Carver a vorbit timp de o ora si patruzeci si cinci de minute.
La incheierea prezentarii, presedintele l-a intrebat:
-Doctore Carver, de unde ati invatat toate aceste lucruri?
Carver a raspuns:
-Dintr-o Carte veche.
-Ce carte? a intrebat senatorul.
Renumitul om de stiinta a raspuns:
-Biblia.
-Vorbeste Biblia de arahide? a intrebat, surprins, senatorul.
-Nu, domnule, a raspuns Carver, dar vorbeste despre Dumnezeul care a facut arahida. L-am rugat sa imi arate ce sa fac cu arahidele si El mi-a aratat.
Si Thomas Jefferson vorbeste despre aceasta Carte. „Am spus si intotdeauna voi spune ca studiul Cartii Sacre va face cetateni mai buni, tati mai buni si soti mai buni… Biblia face cei mai buni oameni din lume.“
In acelasi fel, Daniel Webster, un important om de stat american, autor, lexicograf si orator, marturiseste: „Cred ca Scripturile Vechiului si Noului Testament sunt voia si Cuvantul lui Dumnezeu.“
O carte vesnica. Spre deosebire de alte carti, care vin si trec pentru ca ideile lor nu se mai potrivesc cu ideile din diferite epoci si nu implinesc nevoile inimilor oamenilor, Biblia este o carte vesnica.
Henry Van Dyke, fost profesor de engleza la Universitatea Princeton, autor si diplomat, a remarcat pe buna dreptate:
Nascuta in Orient si imbracata in forma si imaginatie orientala, Biblia este pentru toata lumea si intra in fiecare tara, ca sa si-i gaseasca peste tot pe-ai ei. A invatat sa vorbeasca inimii omului in sute de limbi. Ea intra in palat, pentru a-i spune monarhului ca el este slujitor al Celui Preainalt, si in colibe, pentru a-l asigura pe taran ca el este fiul lui Dumnezeu. Copiii asculta povestirile ei mirati si incantati, iar inteleptii mediteaza asupra lor ca lectii de viata. Are un cuvant de pace pentru vremuri de primejdie, un cuvant de incurajare pentru ziua necazului si un cuvant de lumina pentru ceasul intunericului. Cuvintele ei sunt repetate in adunarile de oameni, iar sfaturile ei sunt soptite in urechea celui singur. Cel rau si cel mandru tremura la avertizarile ei, dar pentru cel ranit si pentru cel pocait ea este ca vocea unei mame. Ea transforma pustia si locul retras in locuri de veselie, iar focul din vatra a luminat citirea paginilor ei uzate. Ea s-a tesut in sentimentele noastre cele mai profunde de afectiune si a colorat cele mai dragi visuri ale noastre; asa incat dragostea si prietenia, simpatia si devotiunea, amintirea si speranta s-au imbracat cu vesmintele frumoase ale graiuluiei pretios, respirand tamaie si smirna…
Nimeni care are acesta comoara nu este sarac sau nefericit. Cand peisajul se intuneca si piligrinul ajunge tremurand in valea numita „a umbrei“, nu ii este frica sa intre: el ia in mana toiagul si nuiaua Scripturii, spunandu-i prietenului si tovarasului sau: „Pa, ne vom revedea“ si, incurajat de sprijinul acesta, merge inainte prin stramtoarea singuratica, ca unul care trece din intuneric la lumina.
Cu adevarat, nu mai exista nicio carte ca asta.
O carte unica. Biblia a fost scrisa de 40 de autori diferiti, pe trei continente (Africa, Asia si Europa), in tari la sute de kilometri distanta, intr-o perioada de peste 1500 de ani. Ea trateaza probleme de un interes universal: istorie, filozofie, stiinta, sanatate, arhitectura, religie, profetii etc. Vorbeste nevoilor fiecarei generatii, ofera solutii pentru perplexitatile vietii si chiar descopera originea si viitorul lumii noastre. Ea a adus pace constiintelor zbuciumate, i-a incurajat pe cei indurerati, le-a oferit pace celor disperati, curaj celor deznadajduiti si siguranta reintalnirii celor care au pierdut pe cineva drag.
Fiind scrisa in ebraica, aramaica si greaca, Biblia a fost publicata in mai multe limbi decat orice alta carte din istorie, nepierzandu-si insa expresivitatea originala.
Aceasta Carte unica face apel atat la inima celui tanar cat si a celui batran, bogat sau sarac, simplu sau intelept. Ea apara drepturile tuturor, printre care si cauza saracului sau a celui neajutorat si dovedeste o putere misterioasa de a transforma vieti.
Citirea atenta a acestei Carti unice dezvaluie ca a fost scrisa de oameni din toate straturie politice si sociale – de la imparati care se aflau pe tron pana la ciobani, pescari si politicieni.
Odata presedinele Conventiei Baptiste de Sud, W. A. Criswell, a spus despre Biblie: „Aici sunt cuvinte scrise de printi, poeti, filozofi, pescari, oameni de stat, profeti, preoti, vamesi, doctori, de oameni educati in scolile Egiptului, in Babilon sau la picioarele lui Gamaliel. In aceasta Carte miraculoasa sunt reprezentati oameni de toate rangurile. Circumstantele in care a fost scrisa aceasta carte au fost uneori foarte dificile si au variat foarte mult. Unele parti ale acestei carti au fost scrise in corturi, desert, orase, palate si temnite. Altele au fost scrise in situatii de pericol iminent, iar altele in bucurie extatica.“
Dar lucrul cel mai remarcabil cu privire la Biblie este faptul ca, in ciuda circumstantelor care au dat nastere celor 66 de carti diferite care o compun, continutul ei arata o armonie unica. H. L. Hastings observa: „Contine tot felul de scrieri; insa ce incurcatura ar fi daca oameni de rand ar scrie 66 de carti in felul acesta! Sa presupunem, de exemplu, ca luam 66 de carti de medicina, scrise de 36 de doctori diferiti, de la scoli diferite si apoi instruim un doctor conform acelor carti…. Sau sa presupunem ca 35 de pastori scriu carti despre teologie, si apoi sa vedem daca vom gasi vreo piele suficient de puternica pentru a tine aceste carti impreuna.“
O carte bine pastrata. Dar Biblia mai are ceva: ea a fost pastrata remarcabil de-a lungul procesului transmiterii. In ciuda faptului ca a fost scrisa pe material perisabil si a fost copiata si recopiata timp de sute de ani, inainte de inventarea tiparului sau a calculatoarelor, atunci cand sunt comparate cu alte manuscrise antice, cele doua sectiuni ale Bibliei – Vechiul si Noul Testament – dovedesc ca au fost transmise cu o corectitudine neobisnuita.
Cu privire la Vechiul Testament, care a fost scris in ebraica si aramaica, corectitudinea remarcabila cu care au copiat scribii textul se datoreaza regulilor stricte pe care le urmau ei. De exemplu, nu aveau voie sa scrie niciun cuvant sau litera din memorie. Cuvintele si literele fiecarui paragraf erau numarate si daca nu se potriveau cu noua copie, aceasta era distrusa si sarcina incepea din nou. Cine a numarat vreodata literele, silabele si cuvintele lui Plato sau Aristotel? Cicero sau Seneca?
Pe de alta parte, Noul Testament a fost scrise in greaca koine – limba comuna din perioada apostolica. Desi nu exista nicio copie originala a scrierilor cele mai timpuriii ale apostolilor, avem copiile mai tarzii, facute de mana, care au supravietuit. Acestea sunt numite manuscrise, din cuvintele latine manu scriptum, care inseamna „scris de mana.“
In general vorbind, manuscrisele Noului Testament sunt mult mai recente decat cele al Vechiului. Dar spre deosebire de copistii bine instruiti ai Vechiului Testament, care erau foarte atenti in la fiecare cuvant, factori cum ar fi marea cerinta de cópii ale Noului Testament, pentru instruirea noilor credinciosi, si intreruperile frecvente in procesul copierii, cauzate de ostilitati si persecutii, au dus la graba, iar uneori la copierea neatenta a manuscriselor nou-testamentare originale. Din fericire pentru noi, datorita numarului mare al manuscriselor nou-testamentare care s-au pastrat, ori de cate ori apare vreo indoiala putem sa confruntam mai multe variante ale oricarei sectiuni.
Datorita modului unic in care s-a pastrat textul original al Bibliei, crestinii pot fi absolut siguri de corectitudinea ei in ce priveste lucrurile esentiale. Regretatul Frederic Kenyon, care a fost director la Muzeul Britanic si o autoritate in ce priveste manuscrisele biblice, a spus: „Crestinul poate sa ia intreaga Biblie in maina si sa spuna fara teama sau ezitare ca tine Cuvantul lui Dumnezeu, care a ajuns pana la noi fara pierderi importante, din generatie in generatie, de-a lungul secolelor.“
O carte care a rezistat. Din toate cartile scrise vreodata, pana in momentul de fata Biblia este cea care a avut parte de atacul cel mai crancen. Totusi, ea a supravietuit persecutiei criticilor si a dusmanilor. Este ca o nicovala care a ros ciocanele criticismului. Ciocanele agnosticilor, ale ateilor si ale criticilor au lovit in cartea asta de foarte mult timp, insa ele s-au uzat, dar nicovala sta inca in picioare. Daca nu ar fi fost Cartea lui Dumnezeu, oamenii ar fi distrus-o cu mult timp in urma. Imparati si popi, regi si preoti, printi si conducatori, comunisti si revolutionari, toti au incercat sa o distruga – sa puna mana pe ea; ei au murit, dar Cartea traieste inca.
Cartea a ajuns la noi plutind pe o mare de sange – fiecare pagina este patata cu sangele martirilor.
Bernard Ramm, teolog si om de stiinta crestin, a intrebat odata retoric daca, in afara de Biblie, a mai existat vreodata o carte de filozofie, religie, psihologie sau orice alta tema care sa fi fost „ciopartita, examinata, cercetata si denigrata cu atata venin si scepticism, cu atata profunzime si eruditie, la fiecare capitol, verset si dogma.“ El a concluzionat: „De peste o mie de ori s-a auzit dangatul de inmormantare a Bibliei, s-a format procesiunea funerara, s-a taiat inscriptia pe mormant si s-au citit cuvintele de ingropare. Dar se intampla ceva, caci cadavrul nu sta sa fie asezat inauntru… Tinand cont de eruditia criticilor si de ferocitatea si precizia atacurilor, ne-am astepta ca Biblia sa fi fost ingropata pentru totdeauna in niste genize crestine (o camera unde se pastreaza manuscrisele uzate ale Scripturii.) Dar situatia este cu totul alta. Biblia este inca iubita, citita si studiata de milioane de oameni.“
Isus a declarat cel mai bine asta, acum aproximativ 2000 de ani: „Cerul si pamantul vor trece, dar Cuvintele Mele nu vor trece.“ (Matei 24:35).
Cum explicam puterea nemaipomenita, apelul pe care il adreseaza ea tuturor oamenilor, unitatea si supravietuirea acestei Carti antice?
O Carte revelata. Desi scrisa de pana omului, Biblia pretinde cu indrazneala ca este de origine divina. Apostolul Pavel a scris: „Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu“ (2Timotei 3:16). Cuvantul grec theopneustos („insuflata“) inseamna literal „suflat de Dumnezeu“, asta insemnand ca toate cartile Bibliei au origine divina.
Charles Wesley, unul dintre fundatorii metodismului, a declarat ca „Biblia trebuie sa fie inventia ori a unor oameni buni sau ingeri, ori a unor oameni rai sau demoni, ori a lui Dumnezeu.“ Argumentele sale erau:
1. Nu are cum sa fie inventia unor oameni buni sau ingeri, pentru ca ei ori nu ar vrea ori nu ar putea sa scrie o carte si sa spuna tot timpul minciuni, declarand „Asa zice Domnul“, cand de fapt ar fi inventia lor.
2. Nu are cum sa fie inventia unor oameni rai sau demoni, caci ei nu ar scrie o carte care sa arate care este responsabilitatea omului, sa interzica pacatul si sa isi condamne sufletele in la moarte vesnica.
3. De aceea, trag acesta concluzie, ca Biblia trebuie sa fi fost data prin inspiratie divina.
Cu alte cuvinte, Biblia nu este doar o carte care te inspira, scrisa de niste oameni buni; este o Carte inspirata de Creator.
O carte inspirata. Probabil ca lucrul cel mai misterios in ce priveste Biblia este felul in care Dumnezeu, principalul Autor al acestei Carti, a putut sa foloseasca fiinte umane failibile ca instrumente ale Sale, care sa scrie mesajul Lui intr-un mod demn de incredere. Singura cooperare dintre Dumnezeu si oamenii care au scris Biblia este cunoscuta tehnic ca „inspiratie.“
Apostolul Petru descrie astfel lucrul acesta: „Caci nicio proorocie n-a fost adusa prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, manati de Duhul Sfant.“ (2 Petru 1:21). Cuvantul grec folosit aici, phero, inseamna „a purta“ sau „a duce cu sine.“ Era un termen folosit de marinari pentru o corabie care era purtata de vant. Deoarece Petru insusi era pescar, faptul ca a folosit acest cuvant este semnificativ. Asta inseamna ca scriitorii Bibliei au fost condusi incet de Duhul Sfant, care le-a comunicat mesajul pe care Dumnezeu li-l daduse prin revelatie. Deoarece Biblia este produsul acestui efort cooperativ dintre uman si Divin, mesajul ei este „sigur.“ Apostolul Pavel afirma din nou:
„In adevar, v’am facut cunoscute puterea si venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu intemeindu-ne pe niste basme (in greaca, mythos, povestire, indiferent de sens, inseamna ceva care nu are o baza faptica) mestesugit alcatuite, ci ca unii cari am vazut noi insine cu ochii nostri marirea Lui….Si avem cuvintul proorociei facut si mai tare (greaca, bebaioteron, care are puterea sa ‹stea tare pe picioare›, ‹neclintit›, ‹de incredere›, ‹valabil›); la care bine faceti ca luati aminte, ca la o lumina care straluceste intr’un loc intunecos, pina se va crapa de ziua si va rasari Luceafarul de dimineata in inimile voastre.“ (2Petru 1:16-19)
In scrisoarea sa catre crestinii din Tesalonic, apostolul Pavel a rezumat astfel: „De aceea, multumim fara incetare lui Dumnezeu ca, atunci cand ati primit Cuvintul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-ati primit nu ca pe cuvantul oamenilor, ci, asa cum si este in adevar, ca pe Cuvantul lui Dumnezeu, care lucreaza si in voi cari credeti.“ (2Tesaloniceni 2:13)
Cu alte cuvinte, faptul ca Scripturile sunt inspirate inseamna ca Biblia este cu adevarat Cuvantul lui Dumnezeu.
O carte demna de incredere. O dovada de netagaduit ca Biblia are origine divina este felul impartial in care au fost scrise rapoartele biografice ale eroilor si ale eroinelor ei.
Noe, supravietuitorul Potopului, s-a imbatat si s-a dezgolit; Avraam, prietenul lui Dumnezeu, a mintit si l-a pus la indoiala pe Dumnezeu; Lot, eroul istoriei Sodomei si Gomorei, s-a imbatat si a avut o relatie incestuoasa cu fiicele lui; Miriam, frumoasa – talentata cantareata si profetesa Israelului a avut o problema rasiala, a fost invidioasa si a fost lovita cu lepra; Rahab, femeia credintei si stramoasa lui Isus Hristos, a fost prostituata; David, omul dupa inima lui Dumnezeu, a fost vinovat de adulter si crima; Solomon, cel mai intelept om care a trait vreodata, a dus viata unui nebun; Iuda, unul din cei mai influenti din ucenicii lui Hristos, a fost un hot si un tradator; Petru, un ucenic de seama al lui Hristos, L-a tagaduit pe Invatatorul Sau blestemand si jurand; Ioan, ucenicul iubirii, a cerut foc din cer pentru a-si distruge dusmanii si Pavel, apostolul neamurilor, i-a persecutat pe urmasii lui Hristos.
Daca relatarile biografice din Scriptura ar fi doar niste eforturi omenesti menite sa laude moralitatea unor barbati si femei de seama, scriitorii ar fi ascuns, ar fi omis sau ar fi reconstruit aspectele negative si stanjenitoare ale acestor vieti.
Asa scriu oamenii istorie; dar cand Domnul incepe sa spuna povestea Sa cu privire la un om pacatos, nu alege un cersetor sarac si nefericit si il arata; el nu da numele talharului de pe cruce, nici a femeii vinovate careia i-a spus: „Nici eu nu te condamn, du-te si sa nu mai pacatuiesti“; ci il ia pe regele David de pe tron, il aseaza in sac si cenusa si scoate din inima lui strigatul: „Ai mila de mine, Dumnezeule, in bunatatea Ta! Dupa indurarea Ta cea mare, sterge faradelegile mele!“ Apoi, cand este iertat, curatit si facut mai alb ca zapada, pana inspiratiei scrie despre tot intunericul, despre crimele sale, iar regele de pe tron nu are putere, avere sau influenta pentru a sterge aceasta pagina…..
O carte care vorbeste despre greselile celor care au scris-o si care spune ca „nu este niciunul neprihanit, niciunul“ poarta in ea semnele unei carti adevarate; caci toti stim ca oamenii au defecte, si greseli, si pacate; si printre toti cei ale caror vieti sunt povestite in aceasta carte, fiecare are un defect, cusur, in afara de Unul singur, care este „Omul Isus Hristos“ (H. L. Hasting, Will the Old Book Stand? [Washington, D. C.: Review and Herald, 1923, pp. 17, 18])
O carte spirituala. Robert H. Pierson, fost presedinte al Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea, a scris: „Biblia este mai mult decat o carte buna sau adevarata …. Oamenii pot scrie carti bune, carti adevarate, chiar si carti minunate, dar nu au scris niciodata o carte care sa se compare cu Sfintele Scripturi. Biblia traieste! Prin paginile ei sacre Dumnezeu misca inimile oamenilor si le vorbeste. Este o Carte de origine divina, destinata chiar de la inceput sa implineasca o nevoie unica in familia umana. Nicio alta carte nu a avut succes in a o pune sub semnul intrebarii.“
Aceasta Carte vie le arata oamenilor calea catre iertare, pace si mantuire. Ne spune cum fiintele umane, supuse acelorasi slabiciunica si noi, pot ajunge oameni mari ai credintei, avand partasie cu Dumnezeu si biruind prin in rugaciune eficace si fierbinte. Ne spune cum putem noi, cei care am pacatuit impotriva Celui Prea Inalt, sa fim curatati de pacate, spalati si facuti mai albi ca zapada si sa gasim viata si pace in Hristos, Domnul. Ne spune cum noi, rascumparati prin mila lui Dumnezeu, putem sta fara pata, ca ingerii in prezenta Imparatului Vesnic.
O carte neglijata. Desi exista dovezi de netagaduit ale puterii Cartii de a transforma vietile, desi ramane cea mai vanduta carte din lume si desi in multe case, camere de hotel si biblioteci putem gasi cópii ale ei, lucrul surprinzator este ca Biblia este cea mai neglijata carte!
Faimosul predicator englez George Whitefield spunea: „Dumnezeu a binevoit sa devina autor, dar oamenii nu-I citesc operele. Sunt foarte putini cei care au citit de la un capat la altul aceasta Cartea a lui Dumnezeu, marea carta a mantuirii.“
Unul din cei mai apreciati scriitori crestini, Ellen G. White, scria: „Daca o lasam sa ne vorbeasca, Biblia ne va invata ceea ce nu ne poate invata nimic altceva. Dar vai! Lumea construieste pe orice altceva, in afara de Cuvantul lui Dumnezeu. Literatura fara valoare, povesti fictive sunt devorate cu lacomie, in timp ce Biblia, cu toate comorile ei de adevar sacru, sta neglijata pe mesele noastre. Daca am face din Cuvantul Sacru regula vietii, el ne va rafina, innobila si sfinti. Este vocea lui Dumnezeu catre oameni. Ii vom acorda atentie?“ (Solii catre tineret, p. 257)
O carte care schimba vieti. H. L. Hastings observa:
Sunt oameni care studiaza filozofia, astronomia, geologia, geografia si matematica, dar ati auzit vreodata pe cineva spunand: „Am fost proscris, un betiv nenorocit, o rusine pentru familia mea, o pacoste pentru lume, pana cand am inceput sa studiez matematica, am invatat tabla inmultirii, apoi mi-am indreptat atentia catre geologie, mi-am cumparat un ciocanel si am inceput sa tai colturile stancilor si apoi am studiat formarea pamantului, iar de atunci sunt un om fericit; imi vine mereu sa cant; sufletul meu este plin de biruinta si pace; iar in casa mea pustie s-au intors sanatatea si binecuvantarea.“? Ati auzit vreodata ca un om sa-si atribuie rascumpararea si salvarea din necumpatare, pacate si vicii tablei inmultirii sau stiintei matematicii sau geologiei?
Dar va pot aduce nu un om, nici doi, nici zece, ci mii de oameni care sa va spuna: „Eram nenorocit, pierdut, i-am frant inima sarmanei mele mame, mi-am adus la saracie familia, sotia mea era deznadajduita si avea inima franta, copiii mei fugeau cand auzeau pasii tatalui lor; eram nenorocit, nechibzuit, fara speranta, fara camin, pana cand am auzit cuvintele Cartii!“
Si va va povesti ce cuvinte i-au atins sufletul. Poate ca erau cuvintele Mantuitorului: „Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati si Eu va voi da odihna;“ sau poate „Iata Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii,“ sau poate „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Sau Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.“ Va va zice exact cuvantul care i-a salvat sufletul. Si din momentul in care acel cuvant a intrat in inima sa, va va spune in viata sa a intrat speranta, ca bucuria i-a umplut inima si gura i s-a umplut cu un cantec de recunostina. Va va spune ca pe obrajii palizi aisotiei sale a reaparut roseata sanatatii; ca zdrentele au fost inlocuite cu haine bune, ca atunci cand vine acasa, copiii fug in intampinarea lui; ca pe masa lor se gaseste paine; in vatrafoc si in locuinta lor este placut. Va va spune toate aceste lucruri si va va spune ca aceasta Carte este cea care a facut schimbarea.
Da, Cartea are putere, o putere care poate schimba viata si starea ta. Puterea ei consta in faptul ca „toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna.“ (2Timotei 3:16-17).
O Carte diferita de celelalte. Cand ai citit ultima oara din Carte? Cat timp petreci in fiecare zi citind din Biblie? Nu crezi ca e vremea sa incepi sa citesti Cuvantul inspirat al lui Dumnezeu – Cartea care nu este ca niciuna alta?
Pe 28 iulie 1917 Woodrow Wilson a scris aceste cuvinte relevante:
Biblia este Cuvantul vietii. Pun pariu ca o vei citi si te vei convinge singur de asta – citi, nu doar putin pe ici si colo, ci pasaje lungi, care sa te conduca la esenta ei. Vei vedea nu doar ca e plina de barbati si femei reale, ci si de lucruri despre care te-ai intrebat si de care ai fost ingrijorat toata viata, asa cum s-au intrebat dintotdeauna oamenii, si cu cat citesti mai mult, cu atat iti va fi mai clar care lucruri merita si care nu, ce ii face pe oameni fericiti – loialitatea, cinstea, adevarul, disponibilitatea de a da totul pentru ceea ce considera ca este datoria lor, si, mai mult decat orice, dorinta de a avea aprobarea lui Hristos, Care a dat totul pentru ei – si lucrurile care ii fac cu siguranta nefericiti – egoismul, lasitatea, lacomia si tot ce este josnic si marsav.
Cand vei fi terminat de citit Biblia vei sti ca este Cuvantul lui Dumnezeu, pentru ca ai descoperit in ea cheia catre inima ta, catre fericirea si datoria ta.
Fagaduinta data de Dumnezeu lui Iosua poate fi si a noastra daca ascultam de sfatul Sau: „Cartea aceasta a legii sa nu se departeze de gura ta; cugeta asupra ei zi si noapte, cautand sa faci tot ce este scris in ea; caci atunci vei izbandi in toate lucrarile tale si atunci vei lucra cu intelepciune..“ (Iosua 1.8)
Binecuvantarea fagaduita va aduce pace constiintei nelinistite, mangaiere inimii frante, lumina mintii nedumerite si putere sufletului descurajat.
Adventists Affirm – Cu permisiune
Traducere: Monica Constantinescu
