Cap. 63 – Instruirea copiilor privind castigarea si folosirea banilor

Cap. 63 – Instruirea copiilor privind câștigarea și folosirea banilor

Obiceiuri simple învățate zi de zi. Părinții trebuie să-și crească, să-și instruiască și să-și educe copiii, deprinzându-i cu obiceiuri în care să exercite stăpânirea și tăgăduirea de sine. Ei trebuie să le mențină mereu în atenție datoria lor de a asculta de Cuvântul lui Dumnezeu și de a trăi cu scopul de a-L sluji pe Domnul Isus. Ei trebuie să-și educe copiii, făcându-i conștienți că este nevoie să trăiască conform unor obiceiuri simple în viața lor de zi cu zi, de a evita îmbrăcămintea costisitoare, dieta costisitoare, casele și mobilele scumpe.  

Când sunt foarte mici, copiii trebuie învățați să scrie, să citească, să înțeleagă cifrele și să-și țină propriile lor socoteli. Ei pot înainta pas cu pas în această înțelegere. Însă înainte de orice, ei trebuie să fie învățați că temerea de Domnul este începutul înțelepciunii.  

Tinerii să fie moderați în cheltuieli. Datorită unor idei greșite privind întrebuințarea banilor, tinerii sunt expuși multor primejdii. Ei nu trebuie aprovizionați cu bani, ca și când ar exista o rezervă inepuizabilă din care pot scoate pentru orice presupusă nevoie. Banii trebuie priviți ca un dar încredințat nouă de Dumnezeu pentru a face lucrarea Sa, pentru a clădi Împărăția Sa, iar tinerii ar trebui să învețe să-și țină în frâu dorințele.  

Nu vă permiteți multe dorințe, în special dacă venitul pentru cheltuielile casei este limitat. Faceți ca cerințele voastre să se încadreze în resursele părinților voștri. Domnul va aprecia și va lăuda eforturile voastre lipsite de egoism… Fiți credincioși în lucrurile mici. Atunci nu veți fi în primejdia de a neglija responsabilitățile mai mari. Cuvântul lui Dumnezeu declară: "Cine este credincios în lucrurile mici este credincios și în lucrurile mari."

Oferiți lecții privind valoarea banilor. Banii pe care îi primesc tinerii cu puțin efort din partea lor nu vor fi prețuiți. Unii trebuie să-și câștige banii prin muncă grea și lipsuri, însă cât de bine este de acei tineri care știu exact de unde provin banii lor de cheltuială, care știu cât costă hrana și îmbrăcămintea și ce înseamnă să cumperi o casă!

Sunt multe căi prin care înșiși copiii pot câștiga bani și pot face ceva din partea lor pentru a aduce daruri de mulțumire lui Isus, care Și-a dat viața pentru ei… Ei trebuie să fie învățați că banii pe care îi câștigă nu sunt ai lor pentru a-i cheltui așa după cum alege mintea lor fără experiență, ci aceștia trebuie folosiți în mod judicios și pentru a oferi pentru lucrare misionară. Ei nu trebuie să se mulțumească să ia bani de la tatăl sau mama, pe care să-i pună în cutia pentru daruri, aceștia nefiind ai lor. Ei trebuie să se întrebe: "Să dau eu oare ceva ce nu mă costă nimic?"  

Îi putem ajuta pe copiii noștri într-un mod neînțelept. Aceia care lucrează ei înșiși în perioada cât fac colegiul apreciază avantajele pe care le au în acest fel mai mult decât cei care sunt aprovizionați de alții, pentru că ei cunosc astfel ce înseamnă cheltuielile. Noi nu trebuie să-i purtăm pe copiii noștri până acolo, încât să devină niște poveri neajutorate.  

Părinții greșesc în datoria pe care o au atunci când dau cu mână largă acelor tineri care sunt destul de viguroși când aceștia doresc să înceapă cursuri pentru a deveni pastori sau medici, fără ca aceștia să fi avut experiența de a fi muncit, să simtă că sunt utili să simtă ce înseamnă truda. Încurajați-i pe copii să câștige ei înșiși bani. Mulți dintre copiii care locuiesc în afara orașului pot avea o mică bucată de pământ, pe care pot învăța să-l cultive. Ei pot fi învățați că în acest mod pot avea un mijloc de a-și asigura bani cu care să susțină cauza lui Dumnezeu. În această lucrare se pot angaja atât băieți, cât și fete; și cu siguranță o vor face, dacă sunt instruiți în mod corespunzător, învățați care este valoarea banilor și cum să facă economie. Copiii pot, de asemenea, pe lângă banii pe care îi câștigă pentru susținerea lucrării misionare, să fie în stare să-și procure astfel singuri banii pentru îmbrăcăminte și trebuie încurajați să facă acest lucru.  

Descurajați folosirea nechibzuită a banilor. Oh, cât de mulți bani irosim noi pe articole inutile pentru casă, pe îmbrăcăminte luxoasă și înzorzonată, pe dulciuri și pe alte lucruri de care nu avem nevoie! Părinți, învățați-i pe copiii voștri că este greșit să folosească banii Domnului pentru mulțumirea de sine… Încurajați-i să economisească bănuți, pentru lucrare misionară ori de câte ori este posibil. Ei vor dobândi o experiență bogată prin practicarea tăgăduirii de sine, și aceste lecții îi vor păzi de multe ori să nu devină necumpătați.
 
Copiii pot învăța să-și arate dragostea pentru Domnul Hristos, abținându-se de la a-și cumpăra fleacuri, pentru procurarea cărora mulți bani li se strecoară printre degete. Această lucrare trebuie făcută în fiecare familie. Ea necesită tact și o metodă adecvată, însă ea va constitui cea mai bună educație pe care o pot dobândi copiii. Și dacă toți copilașii vor veni cu darurile lor înaintea Domnului, acestea vor fi ca niște mici râulețe, care, unite laolaltă și curgând mereu, vor forma un fluviu mare.  

Å¢ineți o cutiuță mică pe raft sau într-un alt loc care poate fi văzut, unde copiii își pot pune banii pentru Domnul… Astfel ei pot fi crescuți pentru Domnul. Învățați-i pe copii să dea zecime și daruri. Domnul nu doar pretinde că zecimea Îi aparține, ci El ne spune și în ce fel să o punem deoparte pentru El. El spune: "Cinstește pe Domnul cu averile tale și cu cele dintâi roade ale venitului tău". De aici, învățăm că nu trebuie să cheltuim ceea ce avem pentru noi înșine și apoi să aducem Domnului ceea ce ne mai rămâne, chiar dacă ar fi o zecime corectă. Partea care I se cuvine Domnului trebuie cea dintâi pusă deoparte. Îndemnurile Duhului Sfânt, prin apostolul Pavel, cu privire la daruri prezintă un principiu care se aplică și la zecimi. "În prima zi a săptămânii, fiecare dintre voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câștigul lui." Aici sunt vizați și părinții, și copiii.  

O greșeală făcută uneori de tații bogați. Adesea, împrejurările au asupra copilului o influență chiar mai eficientă decât exemplul părinților. Există oameni bogați, care se așteaptă ca și copiii lor să fie ceea ce ei au fost în tinerețe, și dacă lucrurile nu stau astfel, ei aruncă ocară asupra veacului în care trăiesc. Însă ei nu au dreptul să aștepte acest lucru de la copiii lor decât dacă îi așează pe aceștia în împrejurări similare acelora în care ei înșiși au trăit. Împrejurările în care a trăit tatăl au făcut ca el să fie ceea ce este. În tinerețe, apăsat de sărăcie, el a trebuit să lucreze cu stăruință și asiduitate. Caracterul lui a fost modelat în școala severă a sărăciei. El a fost forțat să aibă dorințe modeste, să fie activ în lucru și simplu în gusturi. El a trebuit să-și pună capacitățile la lucru pentru a putea obține mâncarea și îmbrăcămintea. El a trebuit să practice economia.

Tații lucrează pentru a oferi copiilor lor o situație bogată, și nu ca aceea în care au început ei. Aceasta este o greșeală comună. Dacă copiii de astăzi ar trece prin aceeași școală din care au învățat tații lor, ei ar deveni oameni la fel de folositori ca și ei. Tații au fost cei care au schimbat împrejurările pentru copiii lor. Stăpânul tatălui fusese sărăcia; însă pe fiu îl împresoară belșug de mijloace. Toate dorințele îi sunt împlinite. Caracterul tatălui a fost modelat sub disciplina severă a chibzuinței, economiei; orice lucru, oricât de mic, era apreciat. Obiceiurile și caracterul fiului nu vor fi formate datorită împrejurărilor care au existat odată, ci în funcție de situația prezentă – tihnă și îngăduință… Când luxul este peste tot în jurul lui, oare cum ar putea fi el lipsit de acesta?  
Cea mai bună moștenire lăsată de părinți copiilor lor. Cea mai bună moștenire pe care părinții o pot lăsa copiilor lor este deprinderea acestora în munca folositoare și exemplul unei vieți caracterizate prin bunăvoință dezinteresată. Printr-o astfel de viață, ei le arată adevărata valoare a banilor, care trebuie apreciată numai după binele pe care îl va realiza în împlinirea nevoilor lor, a necesităților semenilor lor și în înaintarea cauzei lui Dumnezeu.

Lori Balogh - Dincolo de Orizont

Lasă un răspuns