Nu este întotdeauna ușor să delimitezi poziția Bisericii Adventiste în spectrul creștin. Ea dorește să aibă relații bune cu alte biserici și participă la reuniunile Consiliului Mondial al Bisericilor, dar nu face parte din ecumenismul organizat. Ca adventiști de ziua a șaptea, noi nu vrem să fim singuri, dar nu putem împărtăși cu alți frați și alte surori viziunea atractivă a unei mega-biserici creștine și unite. Este această poziție logică?
Noi încă suntem o biserică mică în majoritatea țărilor, dar devenim din ce în ce mai importanți. Dacă numărul de membri continuă să crească fără schisme sau dezbinări interne, poziția noastră va fi mult întărită în următoarele câteva decenii, dacă va mai fi timp, deși eu sper ca Domnul să se întoarcă mult mai curând. Dacă nu așa stau lucrurile, atunci care va fi rolul nostru în acest nou secol? Se prevede o creștere masivă a numărului de membri. Care va fi locul nostru între mișcarea ecumenică și Biserica Catolică? Avem un loc?
Biserica Romano-Catolică își va menține rolul de conducător în creștinism, acest lucru pare evident. Va fi mișcarea ecumenică celălalt pol? Poate că nu! De ce? Visul ecumeniștilor nu este acela de a exista doi poli, ci de a avea o unitate creștină vizibilă, ceea ce presupune un singur pol. Pentru a realiza acest lucru s-ar putea să fie necesar mult timp și se pot dezvolta forme multiple, dar obiectivul unității constituie visul! Care va fi rezultatul? Vor dispare protestanții? Vor deveni catolicii protestanți? Nu aceasta este problema fundamentală. Unitatea ca obiectiv este problema și acesta nu poate fi realizat fără transformare. O abordare pro-ecumenică ar însemna ca diferendele dintre catolici și protestanți să nu producă tensiuni vizibile, așa cum se întâmplă astăzi. Prin menținerea actualei poziții, Biserica Adventistă oferă o alternativă creștină care necesită să fii pe deplin creștin – adică o biserică centrată pe Hristos și pe Biblie – în timp ce-ți păstrezi identitatea, mesajul și credincioșia față de Evanghelia veșnică. Eu cred că această alternativă este posibilă fără a fi agresivi față de alte biserici creștine. Trebuie să învățăm să fim diferiți fără a fi antagoniști, ci iubitori și respectuoși față de alții. Nu ascultăm noi de același Mântuitor, de același Dumnezeu?
Pentru a oferi o alternativă, adventiștii de ziua a șaptea ar trebui să se împrietenească cu toți, să fie exemple de creștini plini de dragoste și să fie curtenitori în relațiile cu oamenii. Să fim o biserică prietenoasă pentru locuitorii acestui pământ. Să lăsăm ca oamenii să aleagă în libertate mesajul pe care-l acceptă, ce fel de creștinism vor să trăiască. Niciodată nu trebuie să fim cei care exercită presiuni, să asuprim sau să persecutăm. Noi suntem poporul libertății. Asuprirea și persecuția sunt semnele antihristului.
Rezumând, a fi o biserică creștină alternativă înseamnă a fi cât se poate de aproape de Domnul nostru Isus Hristos și, prin urmare, de semenii noștri pentru care a murit El. Această viziune este idealistă. Noi trăim într-o lume cu o viziune globală, iar creștinismul este atacat din toate părțile. Islamul are un miliard de credincioși și crește foarte rapid. Hinduismul, budismul și filozofiile New Age devin din ce în ce mai populare în Occident. A refuza un proiect de unitate între creștini este cea mai bună metodă de a apăra credința creștină? Ca adventiști de ziua a șaptea, noi răspundem: “Da !” O altă întrebare este: “Suntem noi siguri că nu ne vom schimba poziția?” Există întotdeauna pericolul sau tentația de schimbare. Un proverb chinezesc spune: “Cel care s-a luptat cu dragonul timp de 300 de ani poate deveni un dragon.” Ca adventiști de ziua a șaptea noi luptăm cu dragonul de 150 de ani! Nu vom deveni un dragon, dar există alte capcane. Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea ar putea deveni o organizație mare care trăiește pentru ea însăși, care se apără pe ea însăși, care se promovează pe ea însăși. Cu cât avem mai multe proprietăți, instituții și mai multă recunoaștere, cu atât mai mult vom fi tentați să ne concentrăm pe corporație. Trebuie să evităm acest lucru cu orice preț.
Fie ca Domnul să ne corecteze ori de câte ori este nevoie. Fie ca să devenim din ce în ce mai apostolici pentru a rămâne “poporul lui Dumnezeu” și “ultimii soli”. Nu trebuie să uităm niciodată că această biserică nu există pentru ea însăși, ci pentru Dumnezeu și pentru o misiune specială.
NOTA:
Aceaasta întrebare È™i răspunsul aferent este preluat din cartea „101 Intrebări pe care È™i le pun adventiÈ™tii” scrisă de John Graz È™i Bart Beach. Întrebările din această carte sunt reale, trimise de către membri ai Bisericii. Cu toate acestea, răspunsurile nu se consideră a fi replici oficiale.
John Graz și Bert Beach nu au pretenția de a oferi soluții infailibile sau de a reprezenta ultimul cuvânt. Însă, având în vedere experiența bogată în cadrul denominațiunii, pe cea de conducători și educația lor, ei au oferit răspunsuri bine gândite și interesante la multe întrebări și probleme propuse.
Sursa:http://www.adventist.ro