„ Cu sudoarea frunții tale îți vei mânca pâinea, până când te vei întoarce în pământ, pentru că din el ai fost luat; căci țărână ești și în țărână te vei întoarce.” (Geneza 3:19, NTR)
Ne place au ba, suntem fiinte terestre. Suntem pamant, ne nastem pe pamant, murim si ajungem in pamant:
– ne hranim cu pamant inflorit si inrodit – caci ce altceva sunt legumele si fructele, si restul alimentelor
– locuim in case din pamant – desi nu ne mai sapam bordeie in pamant si nici nu ne mai facem case din chirpici, casele noastre tot pamant sunt… oricat de confortabile le-am face noi si prea putin asemanatoare pamantului,
– ne ducem viata pe tarana acestui pamant – aici uram, aici iubim, aici suferim, aici ne bucuram de micile noastre satisfactii,
– ne impodobim cu pamant – oricat ne-ar place noua sa ne fandosim… nu suntem decat niste caraghiosi impopotonati cu nimicuri ale acestei pulberi a Terrei,
– ne crestem puii cu pamant – caci laptele matern sau al animalelor nu-i decat pamant(iarba) ”prelucrat(a)” …
– si in final ne intoarcem in pamantul din care suntem plamaditi, ai carui creaturi suntem; odata ce suflarea ce ne insufleteste ne paraseste, nu ne ramane decat sa ne descompunem si sa ingrasam pamantul cu bucatile din el care am fost.
Creaturi ale pamantului. Legati de pamant ca si pruncul de mama lui prin cordonul ombilical. Ca si marinarul care dupa luni pe apele marilor se bucura si striga ”pamant!” tot asa si noi ne simtitm acasa, ca pestele in apa , pe solul prafuit al acestei planete albastre.
Dar a fost asa dintotdeauna si asa va fi intotdeauna? Cand Dumnezeu i-a facut pe Adam(”tarana,pamant”) si Eva(”viata”) e clar ca i-a facut legati de pamant: chiar numele lui Adam nu inseamna altceva decat tarana, pamant, lut. Insa daca n-ar fi cazut in pacat, care ar fi fost soarta pamantului insufletit si facut dupa Chipul divin? Daca Adam/pamant ar fi fost cuminte, ascultator, sentinta ”țărână ești și în țărână te vei întoarce” ar fi fost una mai fericita?
„Dar Ierusalimul de sus este liber și el este mama noastră.” (Galateni 4:26, NTR)
„Căci el aștepta cetatea care are temelii tari, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu.”(Evrei 11:10, VDCC)
„Cei ce vorbesc în felul acesta arată deslușit că sunt în căutarea unei patrii. Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este rușine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.”(Evrei 11:14-16, VDCC)
„Ci v-ați apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui Viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor”(Evrei 12:22, VDCC)
Dupa Cruce iata ca tarana terestra aspira cu promisiuni de izbanda la statutul de ceresc, celest. Daca Adam/tarana si-a ales tarana ca loc de intoarcere, fiii celui de-al doilea Adam se pot intoarce de la locul de intoarcere refuzat de primul Adam prin pacatuire: Ierusalimul celest:
„ Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou; pentru că cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră, și marea nu mai era.
Și eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.
Și am auzit un glas tare care ieșea din scaunul de domnie și zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, și ei vor fi poporul Lui, și Dumnezeu însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.
El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”
Cel ce ședea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Și a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut și adevărate.” (Apocalipsa 21:1-5, VDCC)
SURSA: wwwvesteabunaazilei.wordpress.com