Totul în ordine? Americanul întreabă simplu: „Okay?", care prescurtat este: „O.K.". Această expresie, precis ai auzit-o și tu de multe ori, căci cuvîntul nu se folosește numai în S.U.A., ci și în multe alte țări. Te-ai întrebat vreodată de unde vine această expresie cu prescurtare specifică O.K.? Nu este chiar așa de simplu să răspunzi la această întrebare. Există mai multe explicații despre cum a luat naștere acest „okay".
Doresc să povestesc aici cea mai verosimilă istorie a genezei acestui cuvînt. Oricum, un cuvînt englezesc care să sune așa, nu există. De asemeni în vocabularele foarte vechi precum și în scrierile limbii engleze nu se poate găsi acest cuvînt. El apare prima dată în S.U.A., nu în Anglia sau în posesiunile engleze.
Prin urmare, acest cuvînt nu poate fi mai vechi decît însăși Statele Unite, iar S.U.A. există ca stat din 4 iulie 1776, cînd s-a despărțit de țara mamă Anglia, prin renumita declarație de independență. Probabil că această expresie deosebită a fost folosită pentru prima oară în timpul războiului american de independență, fără nici o intenție și totuși într-un mod foarte original de către un ofițer german.
Acest german nu este nimeni altul decît cunoscutul general Friedrich Wilhelm von Steuben (1730 – 1794). Înainte de-a reuși să devină general, el a avut o viață agitată. Ca fiu al unui ofițer prusac, o mare parte din copilăria lui a fost nevoit s-o petreacă în tabăra de companie.
La vîrsta de 17 ani intră în armata prusacă și curînd devine sublocotenent, luptînd curajos în bătăliile războiului de șapte ani. Curînd după aceea, Frederic „cel Mare" îl aduce ca aghiotant în statul său major, lai tîrziu, îl vedem ca mareșal al curții prințului de Hohenzollern -Hechingen, iar în cele din urmă drept colonel în armata din Baden.
Curînd însă se scîrbește de intrigile de curte, și mai ales propria-i neliniște îl împinge la noi acțiuni, în felul acesta el urmează sfatul unor prieteni, înalți politicieni, și călătorește peste marele ocean spre America de Nord, țara viitorului, care tocmai se dezbăra de dominația Angliei, pregătindu-se pentru lupte grele. Steuben era omul de care America avea nevoie mai mult decît de praful de pușcă și tunuri.
Miliția americană este nedisciplinată, decăzută, fără nici o pregătire. Ofițerii ei nu cunosc nici tactica, nici strategia de luptă. Pe timp îndelungat ei nu pot ține piept trupelor engleze care atacă, acestea fiind solidare și bine instruite. Steuben însă, care în anul 1778 este numit inspectorul general al armatei de către Congresul S.U.A., face ordine temeinică. El elaborează instrucțiuni practice pentru serviciul de instruire și are grijă ca aceste instrucțiuni să fie și executate.
Chiar în calitate de conducător activ de trupe cîștiga rapid succese importante. După ce independența este asigurată și pacea este încheiată, la recomandarea primului președinte George Washington, pentru meritele avute față de S.U.A., Congresul îi acordă o importantă proprietate de pămînt împreună cu o pensie substanțială. Și astăzi încă, în luna septembrie a fiecărui an, societatea germano – americană „Steuben" face cunoscuta paradă Steuben în New York.
Însă cum se face că expresia „okay" i se atribuie generalului Steuben? Steuben a fost un general de ispravă, însă cînd a mers la vîrsta de 57 de ani în America, n-a mai avut chef să învețe limba engleză. Totuși, silit de împrejurări, el trebuia să-și însușească cuvintele cele mai importante, cu toate că-i venea foarte greu. Îndeosebi ortografia lui se orienta mai mult după fonetica germană.
Subalternii săi trebuiau uneori să ghicească despre ce era vorba, ceea ce de multe ori era și un motiv de haz. În felul acesta s-au răspîndit cu repeziciune printre soldații americani cele mai noi greșeli gramaticale ale șefului lor. Documentele oficiale pe care le avea de controlat și semnat trebuiau să poarte însemnarea „all correct: Steuben" ceea ce înseamnă „perfect, în regulă: Steuben".
Ca de obicei însă, generalul Steuben a transcris pronunția engleză în ortografia germană și scrie în loc de prescurtarea „a.c." pentru „all correct", simplu „O.K.". Soldații săi au găsit această prescurtare foarte hazlie și așa a ajuns „okay-ul" foarte curînd de pomină, rămînînd astfel pînă în zilele noastre.
Acum te rog, aruncă din nou privirea asupra titlului. Cum îți merge ție? Este totul „okay", totul în ordine? Nu, nu mă refer la exteriorul tău, ci la omul dinăuntru. Tu spui: „Dar la mine totul este în ordine.
M-am orientat totdeauna după cele zece porunci, n-am furat doar de la nimeni nimic și n-am nici o crimă pe conștiință". Ei, poate fi adevărat, dar cum stai tu de pildă cu porunca a noua? Încă n-ai spus niciodată vreun neadevăr? Sau cum este cu porunca „Să iubești pe Dumnezeul tău din toată inima ta"…?
Nu-i așa că examinat la lumină trebuie să recunoști că la tine nu este totul în ordine cum ar trebui să fie? Și dacă ești foarte sincer, îți aduci aminte și mai bine cît ai necinstit sfintele porunci ale lui Dumnezeu!
Dar să presupunem că în toată viața ta ai păcătuit numai o singură dată față de porunca dumnezeiască; să zicem că ai spus numai o singură dată o minciună, ceea ce este tot așa de rău de parcă ai spune adevărul pe jumătate. Pentru aceasta ești supus întregii judecăți a Sfîntului Dumnezeu, căci El mărturisește în Cuvîntul Său:
„Căci, cine păzește toată Legea și greșește într-o singură poruncă, se face vinovat de toate" (Iacov 2:10).
Atunci vei avea pe buze întrebarea cine va putea sta în fața lui Dumnezeu și cine va putea intra în împărăția cerului?" Această întrebare este ușor de înțeles. Ea face destul de clar cît de tristă și deznădăjduită este situația întregului neam omenesc. Totuși fraza de mai sus se poate numi falsă. Corect ar trebui spus: „Această întrebare face destul de clar cît de tristă și deznădăjduită ar fi situația întregului neam omenesc, dacă Dumnezeu n-ar avea o iubire, o veste bună pentru omenire ca și pentru tine.
Această veste se numește: Dumnezeu te iubește! Dumnezeu te caută! Da, Dumnezeu L-a jertfit pe Fiul Său, Isus Cristos, pe care-L iubea nespus de mult, drept cel care n-a călcat nici o poruncă, care n-a făcut nici un păcat.
Pe El L-a judecat în locul tău. Pedeapsa care ți se cuvenea ție, a aruncat-o asupra Lui. Și s-a întîmplat o minune a harului: Domnul Isus, de bună voie, din dragoste pentru Tatăl Său, din dragoste pentru tine, S-a lăsat răstignit pe crucea de pe Golgota!
Nu este aceasta o veste bună pentru un suflet condamnat la moarte, cînd un altul își asumă vina, iar el este grațiat?
Această grațiere însă n-o primești automat. Prin poarta strîmtă nu poți mărșălui în coloană. Pe aici trebuie să se treacă unul cîte unul. De aceea hotărăște-te! De tine este vorba! Domnul Isus Cristos îți spune:
„… cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis, are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață" (Ev. Ioan 5:24).
Stimate cititor , de ai auzi Cuvîntul Său și de I-ai da crezare astazi cat timp mai este har , atunci cu adevărat este „okay", totul este în ordine cu tine !