Sclavii zaharului
Cultura trestiei de zahar in coloniile de peste Oceanul Atlantic a deschis o pagina rusinoasa in istoria omenirii, prin aparitia comertului ce sclavi. Cum s-a ajuns aici?
Dupa ce au dus trestia de zahar in Lumea Noua, colonistii au fortat indigenii sa lucreze din zori si pana in noapte pe plantatii, pentru ca suprafetele trebuiau defrisate, apoi trestia trebuia taiata, carata la locul de prelucrare, stoarsa, iar sucul rezultat trebuia fiert si concentrat.
Cand plantatiile s-au inmultit si marit, bastinasii n-au mai facut fata. Cum Europa cerea tot mai mult zahar, s-a gasit solutia: au fost adusi sclavi negri din Africa. Despre viata acestor napastuiti, luati de pe coastele vestice ale continentului african, s-au scris lucruri infioratoare. Asemenea animalelor, sclavii erau manati in turme de supraveghetori inarmati cu bice, pana la plantatie. Aici, pe o caldura inabusitoare, sub un soare nemilos, erau obligati sa taie tulpinile inalte si zemoase de trestie. Singurul moment in care puteau sa se odihneasca era acela in care aveau voie sa bea o gura de apa salcie, care le facea mai multa sete.
Viata sclavilor era scurta: fie ii macinau bolile, fie cadeau rapusi de biciul supraveghetorului, totdeauna nemultumit.
Portughezii, spaniolii, englezii, olandezii si francezii au transportat milioane de negri intr-o lume de infern, transformandu-i in „sclavi ai zaharului”.
Si astazi mai exista astfel de sclavi. Poate ca nu mai sunt sclavi ai zaharului, dar ei slujesc o cauza sau chiar o persoana. Singura deosebire este ca ei nu au fost obligati, ci au ales de bunavoie acest statut.
Dulciurile au fost o problema din totdeauna. Oamenii au cautat cu foarte multa pofta tot ceea ce era bun pentru limba. Am vazut copii care s-au certat si chiar s-au batut pentru o prajitura. Foarte multi ar vrea portia cea mai mare sau cea mai frumoasa. Unii nu ar renunta la prajiturica lor pentru nimic in lume.
De cele mai multe ori, cand este vorba de dulciuri, este vorba si de egoism. Iar de la egoism la mandrie nu este decat un singur pas.
Faci si tu parte din categoria iubitorilor de dulciuri? Iata ce spune inteleptul Solomon:
Nu este bine sa mananci multa miere: tot asa, nu este o cinste sa alergi dupa slava ta insuti. (Proverbe 25:27)
Autor: Mirela Dascalu