Ispita placerilor pacatului, ma taraste adesea in a cauta argumente ale inexistentei lui Dumnezeu. Doresc cu ardoare sa gust pacatul. Atunci prefer sa nu existe. Il elimin, ca imediat dupa, sa mi-L doresc ca pe Unul care are puterea sa stearga efectul pacatului. O soapta nemiloasa incepe sa ma terorizeze: nu te mai iarta! Incep sa devin un gen de fiara. Nu-mi mai pasa de consecintele pacatului meu si ma adancesc mai mult in el savurand inca o ceasca din otrava cea dulce. Ma simt si mai vinovat. Trebuie sa ma linistesc cumva. Daca exista Dumnezeu viata mea devine un cosmar. O nu, El nu exista! Se impune sa nu existe. Trebuie sa scap de acest vis urat. Dar soneria subconstientului meu ma trezeste. A existat Isus? A fost El o persoana reala?
– Nu, urla din rasputeri fiara din mine! Nu te mai zbate cu aceste intrebari. Daca-l accepti pe El trebuie sa accepti si pe Dumnezeu.
– Ei si?
– Si esti un om pierdut.
– Acesta nu-i un argument. La cata minte ai stii bine ca regula strutului nu e regula.
– Ai sa-ti pierzi mintile daca nu renunti la prostii. Ajungi la nebuni sau te sinucizi. Nu vezi ca ai pierdut sensul vietii? N-a existat asa ceva si gata, esti un om liber.
– Dar de unde atata lume crestina?
– De unde si atata lume musulmana.
– Da, dar a existat un Mahomed sau vrei sa te invartosezi si sa dovedesti ca a fost un mit?
– Dar Fat-Frumos de unde a aparut? Atata lume vorbeste despre el.
– Numai ca nu crede nimeni. Toata lumea stie ca-i poveste. Nu la fel stau lucrurile cu Isus. Existenta bisericii te taraste spre o persoana reala.
– A fost un om deosebit de intelept.
– Dar nu intr-atat incat sa nege existenta lui Dumnezeu.
– Bine-nteles. S-a pretins Dumnezeu. Nu-si putea taia singur craca. A stiut sa manipuleze masele de oameni. Du-te pe urma asa ziselor vindecari divine de astazi si vei putea intelege perfect ce s-a intamplat atunci. Oameni creduli.
– Cine? Fariseii care au spus ca scoate dracii cu domnul dracilor? Erau acestia creduli?
– Doar nu vrei sa crezi povestea cu dracii. Drac este omul. Nu exista alti draci. Acestia erau bolnavi mintal. Aveau o doza uriasa de paranoia.
– Si totusi Isus i-a facut oameni normali. O recunosc dusmanii lui de moarte, fariseii.
– Stia cum functioneaza creierul uman.
– De unde? A fost cumva parte din echipa care a proiectat aceasta minune?
– Hai fii serios. Omul a studiat. A fost prin Indii. Stiintele orientale le avea in degetul mic.
– Vrei sa-mi spui ca l-a studiat si pe Einstein? Crezi ca a calatorit in viitor pentru a participa la faimoasele experiente ale fizicianului legate de materie si energie?
– Ei, nu fi chiar atat de ingust. Doar nu crezi ca toate cate sunt scrise despre El sunt lucruri reale. E un amestec de real si mit. Ucenicii lui au facut aceasta broderie plina de maiestrie.
– Cu ce scop? Ce-au urmarit? Au avut o strategie clara? Au platit cu viata pentru broderia lor. Puteau renunta si sa traiasca. Prigonitorii aveau tot interesul sa-i determine pe capii miscarii sa renunte si masele ar fi cedat usor. Ei au preferat sa moara. De ce?
– Orgolii omenesti. Sunt si azi atatia care prefera moartea in schimbul esecului.
– Dar Petru nu poate fi un astfel de om. Pavel da, insa Petru? Suflarea unei slujnice era suficienta sa-l dea de pamant. Cativa oameni de la Iacov puteau sa-l dovedeasca fatarnic. Poate fatarnicul sa moara cum a murit el?
– Aici a fost un fanatic.
– A fost sau a devenit?
– S-a maturizat.
– Ca fanatic sau convins? Fanaticul crede chiar daca ai argumente impotriva. Convinsul a pus mana in coasta strapunsa si nu mai poate nega. E mare diferenta. Argumentul e-nvierea.
– Povesti. A fost vorba de o simpla ameteala din care si-a revenit.
– Si cine a dat piatra la o parte?
– E posibil sa o fi facut chiar soldatii.
– Cum, a batut Isus la usa si ei au deschis? Au violat ei sigiliul roman? Cu ce scop? Ce-au facut apoi cu pazitul?
– Probabil Isus i-a mituit.
– A, da, le-o fi oferit camasa lui pe care s-au aruncat zarurile. Ce minte diabolica. Invierea nu se poate nega intocmai cum pacatul nu poate accepta pentru ca s-ar autodistruge. Eu, insa nu sunt pacatul ci doar ispitit de el pentru a nu crede Vestea Cea Mare prin care mi se face cunoscut ca Dumnezeu ma iubeste si nu are nici un interes sa ma condamne ci dimpotriva sa ma salveze. Pacatul e catusa deschisa de pe mainile mele. Prin actul credintei o simpla scuturare de osanda va da sens vietii mele, pe care voi avea libertatea sa o traiesc pentru Dumnezeu si nu sub teroarea monstrului numit Pacat
Autor Pastorul Gusti Ratiu